Imitaţia este probabil cuvântul de ordine pentru un copil aflat în primii ani de viaţă. Tot ceea ce se întâmplă în jurul său îl influenţează major, făcându-l să adopte anumite comportamente.
Cu siguranţă cele mai importante persoane de la care copilul preia anumite reacţii sau gesturi sunt părinţii săi, iar filmuleţul de faţă este încă o dovadă în acest sens.
Prin prisma jobului, Rachel Kaplowitz, mămica fetiţei din imagini obişnuieşte să vorbească foarte mult timp la telefon.
Cum acest lucru s-a întâmplat foarte des şi în prezenţa fiicei sale, micuţa de numai un an şi cinci luni deja a împrumutat foarte mult din comportamentul mamei sale.
Într-una din zile, în timp ce se afla acasă, Rachel a rămas surprinsă atunci când fiica sa i-a cerut telefonul mobil, probabil pentru un „apel de afaceri foarte important”.
Modul în care micuţa poartă această conversaţie imaginară este pur şi simplu adorabil. Cu un debit verbal uimitor, ea încearcă foarte clar şi răspicat să-şi impună punctul de vedere.
Chiar dacă limbajul nu o ajută în acest moment, atitudinea face totul.
După ce a văzut-o în această ipostază, mama fetiţei a fost sigură că fiica ei îi va călca la un moment dat pe urme şi va face tot posibilul pentru a avea o carieră de succes. E adorabilă!
Imitarea adultilor, identificarea cu parintii
Pe masura ce creste observi cum bebelusul tau imita tot ceea ce faci. Fie ca te joci cu mainile, ca schimbi programul la telecomanda sau ca sofezi, copiii mici, ambitiosi din fire, se cred atotstiutori si vor sa iti faca o mare parte din activitatile pe care le intreprinzi in preajma lor.
Ai stat vreodata si te-ai intrebat de ce fac micutii asta?
Tendinta de a imita adultii
Copilul are tendinta sa inlature toate indoielile, prin victoria binelui asupra raului. Aceasta corespunde intru totul dorintei lui de a se comporta in asa fel incat sa fie pe placul parintilor, educatoarei, copiilor mai mari.
Asteapta totdeauna consimtamantul si/sau lauda parintilor. Incearca sa placa celor din jur.
El ii imita pe adulti in jocurile sale „de-a mama si de-a tata”, „de-a doctorul”, „de-a politistul” etc.
In fantezia sa se vede adult si erou. Este mandru de parintii sai si este in stare sa planga sau sa se bata daca cineva ar spune ceva rau despre ei.
Copilul a constatat ca este o fiinta independenta. Acum incearca sa-si inchipuie ce ar vrea sa devina.
Curiozitatea la copii
Curiozitatea ia o mare amploare in viata copilului de cand este foarte mic. Daca la varsta prescolara aceasta se manifesta printr-un bombardament de intrebari care-ti sunt adresate in incercarea de a intelege lumea inconjuratoare, la varste mici copiii isi satisfac curiozitatea incercand sa imite comportamentele celor din jur.
Ei nu isi dau seama de consecinte, ci vor doar sa afle ce se poate intampla daca fac si ei ceea ce au vazut la parinti.
