Radio Simplu

VIDEO: Comoara ascunsă de la Dunăre a fost ignorată de autorități, deși UE ne-ar fi dat bani s-o salvăm

La Călăraşi, pe malul Dunării se înalță clădiri impunătoare, dar, mai la vale, o cetate dispare în apă pentru că nimeni nu este interesat să o salveze. Dunărea ar fi o importantă sursă se apă pentru irigaţii. Puțini valorifică apa fluviului, deoarece staţiile de pompare au fost distruse.

Daniel Ştefan, director de dezvoltare în Consiliul Judeţean Călăraşi răspunde de centrul de afaceri Călăraşi Bussines Center şi spune că în primii 5 ani, până în 2014, aici s-a organizat un eveniment pe trimestru pentru că aşa cereau directivele UE de unde au venit banii.

După 2014, nu prea s-a mai întâmplat mare lucru. Acum clădirea a fost oferită biroului regional pentru cooperare româno-bulgară și a ajuns un spaţiu de depozitare.

Aici se analizează proiecte şi se împart fonduri europene pentru toată graniţa româno-bulgară.

80 de milioane de euro puteau să fie folosiţi pentru dragare, diguri, porturi şi multe altele. Dar nu au fost cereri. Instituţiile statului ştiau de aceşti bani dar n-au făcut nimic.

Aproape de Călăraşi pe 6 kilometri se întinde Ostrovul Păcuiul lui Soare care ascunde o adevărată comoară: ruinele unei cetăţi. Arheologii spun că aici ar fi cetatea Vicina ridicată de bizantini între anii 972-976 şi ajunsă un important oraş port în secolul al XIII- XIV.

Puţină lume ştie de existenţa acestui loc. La un debit mare al Dunării, zidul cetăţii dispare în apă. Locul a fost descoperit la începutul anilor 1950. Atunci se mai vedea 25 % din cetate. Acum, a mai rămas în picioare doar 15 % şi an de an apele își iau partea din ea.

Sunt arheologi care susţin că acest loc este al doilea a mărime şi importantă după Sarmisegetusa. Bani europeni puteau fi luaţi pentru salvarea şi valorificarea cetăţii, dar nimeni nu a solicitat.

A fost construită între anii 969 – 976, în timpul domniei împăratului bizantin Ioan Tzimiskes, fiind o construcție solidă, singura fortăreața a Imperiului Bizantin din Europa care a rezistat trecerii timpului.

În 976, după moartea împăratului Ioan Tzimiskes, stăpânirea bizantină din sudul Dobrogei fusese înlăturată violent de bulgari, dar a revenit în jurul anului 1000, dovezile de vieţuire în incinta cetăţii fiind evidente

Vicina, construită imediat după 971, a ocupat iniţial suprafaţa de 5-6 hectare şi probabil că avea formă trapezoidala.
Istoricii atestă faptul că în timp a avut rol de cetate de vama și apărare, având o importanță deosebită în timpul stăpânirii bizantine din Dobrogea. Cetatea Vicina a reprezentat sediul flotei de război imperiale și garnizoană militară.

Durabilitatea zidurilor cetății a fost dată de o tehnică specială folosită în timpul construcției, denumită substrucția de lemn, ce a fost folosită datorită poziționării cetății pe un teren aluvionar.

Zidurile erau clădite din blocuri de piatră fasonate, poarta de pe latura nordică având evidente influențe bizantine.

În urma unor cercetări arheologice începute în 1956 au fost descoperite câteva complexe deosebit de importante. Pe latura estică se află un debarcader cu diguri, dane etc., având lăţimea de 24 m şi fiind mărginit de două turnuri rectangulare; o poartă largă de 4 metri; o clădire cu absidă.

De-a lungul vremii, cetatea bizantină a trecut printr-o perioadă economică înfloritoare, în special între secolele XIII – XIV, dar în anii 1421 – 1422 activitatea i-a fost oprită, necunoscându-se motivele nici azi.

În prezent se mai vede 10-15% din cetate, iar în anii 50 era vizibială în proporţie de circa 25%. Apa o afectează din ce în ce mai mult, iar prin lucrările efectuate în timp pe Dunăre a fost accelerat procesul de eroziune. Soluţii pentru redresarea şi includerea cetăţii antice într-un circuit turistic există, însă acest lucru ar necesita un efort financiar uriaş.

Păcuiul lui Soare, insulă dunăreană pe care se află cetatea Vicina, unul dintre cele mai importante obiective turistice din zona litoralului, este situată la 9 km în aval de Ostrov. Păcuiul lui Soare înseamnă istorie, nostalgie, plajă şi sălbăticie, fiind perfectă pentru cei care caută liniştea.

Accesul pe insulă este posibil doar cu ajutorul localnicilor care deţin bărci, iar camparea este interzisă.