Despre magarusi se spun in general numai cuvinte de lauda in sensul ca acestia sunt docili si prietenosi, iar urmatoarele imagini nu fac altceva decat sa sublinieze si mai mult acest lucru.
La ferma Bel’ane din Bellaffaire, Franta, un pui de magarus si-a gasit un refugiu in bratele unei fetite si dupa cum vedem cei doi impartasesc un moment emotional adorabil.
Dragalasenia magarusului ne emotioneaza profund.
Ca un copil alintat el isi lipeste capul de obrazul tinerei care nu conteneste sa-l mangaie ca o mama iubitoare.
Pentru că au o frumuseţe caracteristică numai lor. Pentru că sunt blânzi. Pentru că sunt cu mult mai inteligenţi decât ni se par.
Pentru că mânjii de măgar au o gingăşie şi drăgălăşenie irezistibilă. Pentru că abuzurile oamenilor la adresa lor ne provoacă în egală măsură indignare şi compasiune.
Pentru că epitetul peiorativ „măgarule” este unul fals, care nu are nimic de aface cu acest modest văr al cailor şi zebrelor.
Pentru că banalul, la prima vedere măgar, a avut o imagine nebănuit de complexă şi interesantă în simbolistică, religii şi folclor. Şi pentru multe alte aspecte pe care le veţi descoperi în acest articol!
Iha! Iha! Măgarul la prima vedere
Aflat mereu în umbra calului, ruda sa apropiată, măgarul a păşit umil dar sigur prin istorie.
Ca o dovadă în plus asupra modestiei, rezistenţei fizice şi adaptabilităţii sale, măgarii populează şi astăzi în special ţările sărace din Africa, Europa şi Asia.
Măgarii domestici observaţi în prezent şi în mediul rural din ţara noastră provin din măgarii sălbatici nubieni şi somalezi, două subspecii ale măgarului sălbatic african (Equus africanus).
Măgarul a fost domesticit acum circa 5-6 mii ani în zona Egiptului şi Mesopotamiei Antice.
Cu toate acestea, pe teritoriul de azi al României se întâlnea pe vremuri aşa numitul măgar sălbatic european (Equus hydruntius) un ecvid apărut în Pleistocen, acum circa 300.000 ani, care a trăit în Eurasia şi a dispărut în Holocen fără să lase urmaşi.
Paleontologii susţin că acest măgar european era strâns înrudit morfologic şi genetic cu măgarul sălbatic asiatic (Equus hemionus kulan) din Turkmenistanul de astăzi.
Cunoscut de strămoşii noştri sub numele de onagru, acest frumos şi elegant ecvid sălbatic a dispărut de pe meleagurile noastre spre sfârşitul secolului al XVII-lea.
