Un simpatic bebelus de un an, care inca nu a invata sa mearga, se chinuie din rasputeri sa fluiere. Chiar daca nu prea ii iese, micutul este insistent si nu se da batut cu una, cu doua.
Evident ca eforturile lui ii amuza nespus pe parinti ca nu-si pot stapani rasul.
Perioada de achizitie a limbajului la copil este intre 0 si 3 ani. Incepand cu varsta de 3 ani, este timpul sa-ti monitorizezi mai atent odorul. Observa daca incheaga bine propozitii simple, daca pronunta corect.
Daca micutul tau are probleme in acest sens, sau daca refuza pur si simplu sa vorbeasca, observa-l in continuare, pret de cateva luni. Problemele persista si dupa aceasta perioada? E cazul sa te adresezi unui specialist.
Deformari ale sunetelor
Printre defectele de vorbire intalnite cel mai frecvent se numara dislaliile polimorfe – adica, inlocuiri, omisiuni sau deformari ale sunetelor.
Evident, vei incerca sa il corectezi. Daca deformarile persista, e bine sa apelezi la un specialist.
Mersul la logoped, sau, in prima instanta, la medicul pediatru, nu este un moft: defectele de vorbire pot fi semnul unor afectiuni mai serioase, nedepistate la timp. Micutul tau poate sa sufere de hipoacuzie – nu aude bine – , poate sa aibe polipi sau o alta afectiune a aparatului respirator.
Dislalalia interdentala , un alt tip de defect, apare tocmai din cauza polipilor. Micutul deformeaza cuvintele scotand limba intre dinti. Vorbeste sasait si deformeaza consoanele care ies pe expiratie: siflantele – s, t, z , sau/si suieratoarele s, j, ce, ci, ge, gi.
Tulburari de ritm
Un alt defect de vorbire este rinolalia – adica, micutul vorbeste «pe nas». Este cauzata de malformatii congenitale – deviatie de sept, despicatura a boltei palatine, buza de iepure -, dar si polipii pot fi de vina.
Destul de frecvent se intalnesc la copii tulburari de ritm ale vorbirii. Cea mai cunoscuta este balbaiala – balbism, in literatura de specialitate. Insa in aceasta categorie intra si un ritm alert al vorbirii, ritmul sacadat, intrerupt de pauze, sau un ritm foarte lent.
Cauzele pot fi de natura somatica sau functionala – iarasi polipii, bata-i vina. Pot sa apara la micutii care sufera de astm, care au avut pneumonie sau bronsite repetate. Sau la cei care nu au fost suficient stimulati intelectual.Micutii care prezinta astfel de tulburari de ritm trebuie asistati de un specialist si evaluati periodic.
Nu vorbeste decat acasa
Din cauza stresului la care este supusa familia moderna, au aparut in ultimul timp afectiuni asociate cu probleme comportamentale si atitudinale. De exemplu, mutismul psihogen. Ce inseamna aceasta? Ca micutul vorbeste numai in mediul in care se simte rasfatat si securizat sau numai cu anumite persoane.
Am avut anul trecut doua cazuri, doi copii ceva mai mari de 3 ani, care erau in stare sa vorbeasca, dar care nu deschideau gura in afara casei: nici la gradinita, nici in parc, nici cand era lasat in prezenta altor copii.
Care sunt efectele negative? Micutul nu isi poate exersa limbajul, devine timid si introvertit, nu socializeaza bine, ajunge sa fie marginalizat de alti copii, are mai tarziu dificultati la scoala. Iar problema nu face decat sa se agraveze.
Se autorasfata
Tot din cauza familiale, pot sa apara tulburari comportamentale de regres a limbajului. Un copil neglijat de parinti, sau in viata caruia au aparut evenimente deosebite, ajunge sa-si modifice comportamentul . si limbajul.
Spre exemplu, un mititel care, fara sa fi fost suficient pregatit, se trezeste cu un fratior – un concurent la dragostea parintilor. Primul nascut poate reactiona foarte puternic, violent chiar, atat la nivel emotional cat si comportamental.
La nivel de limbaj, poate sa regreseze – pur si simplu, incepe sa se prosteasca in mod intentionat. In loc de «Mami, vreau cartofi prajiti», cum spunea corect pana atunci, il auzi cerand «Mami, vleau si io papa». Se autorasfata, in cautarea asa numitului «paradis pierdut». Daca parintii nu iau masuri, copilul risca sa devina imatur sau blocat afectiv, intr-o permanenta nevoie de valorizare.
Va cersi in permanenta atentie, va depinde mult timp de adulti, va fi mereu frustrat.
Comunicati, comunicati!
Limbajul este o componenta de baza a psihicului uman, este instrumentul gandirii. Nu degeaba se zice: spune-mi cum vorbesti, ca sa-ti spun cum gandesti. Sau, mai degraba: aflu cum gandesti dupa cum te exprimi. In procesul de dezvoltare a micutului tau, este important ca el sa se poata exprima, sa-si poata comunica cu usurinta gandurile si emotiile. Iar tu, ca parinte, ai un rol important.
Faptul ca vorbesti cu copilul nu inseamna ca si comunici cu el. A comunica inseamna a transmite un sens, o semnificatie si a astepta un raspuns pe masura.
In ultimul timp, sunt evidente o serie de atitudini gresite ale parintilor vizavi de micutii lor, care le franeaza dezvoltarea normala, la toate nivelurile – cognitiv, motric, socio-afectiv si de limbaj. Tot mai mult in societatea de astazi, adultii isi trateaza juniorul ca un obiect.
Ii ofera de toate, orice – jucarii sofisticate, telefoane mobile, concedii in strainatate, cursuri de instrument, ore de sport – fara sa se oboseasca sa verifice ce a inteles micutul. Practic, il asalteaza cu cunostinte, cu care micutul nu apuca sa opereze.
Educatia «din mers»
Mai sunt parinti care isi educa copiii «din mers»: le vorbesc ca unor adulti, folosind cuvinte pe care ei nu le inteleg, fara sa aibe rabdarea sau timpul sa le explice ce inseamna. Un astfel de «tratament» ajunge sa devina un factor defavorizant in achizitia limbajului.
La polul opus, sunt parinti care incearca sa imite limbajul deformat al celor mici, sau care folosesc in exces de diminutive, crezand ca se fac mai usor intelesi daca se pun «la mintea copiilor».
Odraslele ajung sa creada ca a vorbi incorect e «dlagalas». Si, daca la varsta de 6 ani, inca se mai alinta cu «supica» si «papica», ajung, cu siguranta, de rasul colegilor de scoala. De aici pana la a se simti marginalizati nu mai e decat un pas.
