Radio Simplu

Statiunea din Romania de care nu ai auzit, dar care devine un Saint Tropez al Europei

Un sat de pescari, asa cum era Gura Portitei in urma cu peste doua decenii, unde lipovenii isi ridicau colibe acoperite de stuf si isi intindeau in apa plasele, a devenit astazi cel mai exotic loc de pe litoralul romanesc.

Drumul spre Gura Portitei trece prin Jurilovca, cea mai mare asezare de pescari din tara noastra. Din miniportul turistic inaugurat anul trecut, care dispune de 70 de locuri de acostare, poti lua vaporasul, o rapida sau o ambarcatiune mai lenta. O calatorie de la Jurilovca la Gura Portitei, zona care face parte din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, cu rapida, se face intr-un sfert de ora, iar cu o ambarcatiune mai lenta faci si o ora. Transportul costa, in medie, 25 de lei de persoana.

Mai este o varianta ocolitoare, pe uscat. Traseul se poate face doar cu bicicleta pe la Vadu-Periboina, Gura Portitei, insa oamenii locului nu-l recomanda, fiind unul riscant, iar Grindul Chituc este zona strict protejata. Nu te plictisesti pe drumul pe apa pana la Gura Portitei. Leganat de valuri, vezi in jurul tau pasari ce isi iau zborul din cuib prin fata ta, iar din loc in loc palcuri de vegetatie sparg monotonia. Soferul barcii ne povesteste ca ascunsa de palcurile de copaci este fosta casa de vacanta a lui Nicolae Ceausescu, care pana nu demult era deschisa publicului, insa ea a fost preluata de Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

Apa si curcubeu. Cand te apropii de mica limba de pamant, zaresti case zugravite cu alb si albastru, sufletul deltei. Dupa ce vaporul este ancorat la tarm, pasesti pe vechile pontoane pescaresti, acum refacute. La cheu, te asteapta o veche lotca pescareaca ce a devenit acum un ghiveci imens de flori. Peste tot, doar casute traditionale lipovenesti invelite de stuf. Faci cativa pasi si ti se taie rasuflarea: ce mai frumoasa plaja pe care ai vazut-o vreodata: nisip fin, de culoarea aurului, care este spalat de o apa curata, cu reflexii de curcubeu. Din loc in loc, cate un umbrar de stuf, sub care poti sa te adapostesti de arsita verii.

Plaja in lungime de patru kilometri este impartita in mai multe sectoare: publica si strict protejata. Cea mai mare parte a fasiei de nisip este interzisa turistilor. Ea este despartita de restul zonei de un gard. Peste zona interzisa sunt stapani doar pescarusii. Te dor ochii de atata lumina. Doar o intindere mare de nisip si gramezi imense de scoici, ce se pot culege cu galeata. Speriati de orice om care le incalca intimitatea, pescarusii isi iau zborul si se refugiaza pe apa in culori de clestar.
In stanga, sunt cateva ochiuri de apa pe marginea carora a crescut vegetatie bruna, locuri bune de cuibarit pentru pasarile deltei.

Un singur complex turistic. La Gura Portitei exista complexul turistic Eden, deschis dupa anul 1990. A fost primul sat de vacanta din Romania clasificat la categoria de trei stele. Investitia s-a ridicat in acele vremuri la peste un milion de dolari. Terenul a fost concesionat pe o durata de 49 de ani. La marginea plajei publice sunt zeci de casute de lemn, vopsite in alb si albastru, culorile lipovenesti, ce stau la dispozitia turistilor. Sunt aproape toate inchiriate. Aici i-am gasit pe Nicu si pe Anca din Orsova. Au venit pentru a doua oara la Gura Portitei, dupa sase ani. Spun ca doar aici mai e liniste si muzica nu se aude tare. „Se strica putin si Gura Portitei. Fiica noastra a ramas la Costinesti si noi ne-am retras aici.

Din pacate, conditiile oferite nu sunt nici de o stea si jumatate la banii astia. Inchirirea unei casute ne-a costat 25 de euro pe noapte, in varf de sezon. Dusurile si toaletele sunt la comun“, spun turistii. Casuta ofera minimum de confort. Este mica, cu dusumea pe jos, insa oamenii vin aici pentru frumusetea locului si pentru liniste.

Tarife la cazare si la distractie. Complexul Eden mai ofera cazare la vile si hoteluri. In varf de sezon, cazarea la o casuta, in weekend, costa 25 de euro pe noapte. La Vila Egreta, pentru un sejur de trei nopti, costul este de 46 euro pe noapte, de joi pana duminica. Un apartament de lux la Dranov sau Holbina pentru un sejur de trei nopti se plateste 110 euro pe noapte.

Pentru un sejur de maxim trei zile, transportul pana la Gura Portitie este gratuit. De la Jurilovca pleaca trei curse pe zi: la orele 9.00, 14.00 si 18.00. La Gura Portitie exista si oferte de agrement. De aici, pot fi inchiriate si hidrobiciclete. Pentru doua persoane, tariful este de 16 lei pentru o ora. O barca cu vasle, unde pot intra trei persoane, costa 50 de lei pentru o zi intreaga sau 20 de lei pentru o ora.

Accesul la piscina se face in schimbul sumei de 19 lei, iar inchirierea unui sezlong de plastic costa 14 lei. Tariful este pentru intreaga zi. Cine doreste sa faca o excursie pe canalele Dranov si Dunavat cu salupa rapida trebuie sa plateasca 100 de lei de persoana. Traseul se face in patru ore.
Si mancarea este scumpa aici. Un bors lipovenesc costa 18 lei, iar o portie de saramura 32 de lei. O inghetata costa 13 lei, iar un singur papanas, oferit ca portie, 9 lei.

Inchisa artificial de Ceausescu. Pana in anii 1965-1970, Gura Portitei era o deschidere larga, de unde si numele, si avea legatura cu Marea Neagra, iar apa Lacului Golovita era salmastra. Nicolae Ceausescu a vrut sa foloseasca apa din lac la irigatii, dupa ce aceasta urma sa fie dulce, si astfel s-a inchis fasia de nisip la Marea Neagra, pentru a se desaliniza lacul. Se urmarea, totodata, cresterea populatiei de peste de apa dulce. Bararea s-a facut cu nisip, piatra si stabilopozi.

Dupa ce s-a construit digul, marea nu a mai comunicat cu lacurile. Au disparut mai multe specii de peste, care inainte se gaseau din abundenta, cum ar fi chefalul si calcanul. Pestele isi depunea icrele in apa lacului, insa cum s-au schimbat conditiile din lac, a fost influentata si reproducerea lui. Probleme mari sunt langa Cetatea Histria, unde malurile lacului au fost inghitite de lac, vechea plaja fiind acum sub apa. Specialistii actuali spun ca a fost una dintre cele mai proaste lucrari facute in vremea lui Ceausescu.

Jurilovca. Poarta de intrare in Rai. Jurilovca, localitate situata la o distanta de 85 de kilometri de Constanta si la 301 kilometri de Bucuresti, a fost cea mai mare asezare de pescari. Toate inscriptiile din comuna sunt in doua limbi: romana si rusa. Oamenii de pe aceste locuri iubite de Dumnezeu sunt urmasii rusilor lipoveni exilati de prin partile Donului si Nistrului la inceputul secolului al XIX-lea, care au refuzat sa se supuna regulilor canonice ale tarului Petru cel Mare de modernizare a Bisericii Ortodoxe ruse si de schimbare a calendarului de rit vechi, care este cu 13 zile dupa cel folosit de noi.

Daca pana in urma cu cativa ani Jurilovca era doar un punct de trecere in Delta Dunarii, tot mai multi turisti poposesc aici, ne povesteste viceprimarul localitatii, Galina Teleuca. O noapte de cazare la una dintre pensiunile din zona costa intre 80 si 120 de lei. Pe langa ospitalitatea lipoveneasca, aici puteti pasi pe urmele primei colonii greco-romane de pe teritoriul tarii noastre. Cetatea se numeste Orgame Argamum (numele grecesc si latin al cetatii). In zona s-au descoperit patru bazilici paleocrestine, dar si cel mai vechi mormant grecesc din tot bazinul Marii Negre.

Tara bujorului romanesc si a maslinului dobrogean. Aici se afla si Capul Dolosman, singura faleza stancoasa din zona litorala a Romaniei. Zona uimeste prin frumusete si maretie, stanca fiind inalta de aproape 30 de metri. Aici de gaseste maslinul dobrogean, o specie de planta rara, iar pe islazul comunei Jurilovca creste bujorul romanesc, o planta de o frumusete rara, ce se poate intalni doar in sud-estul Romaniei.

La o distanta de doi kilometri de Capul Dolosman se pot admira urmele unui castru roman, pe Insula Bisericuta. Fiind o zona strict protejata, loc de cuibarit si de trecere pentru multe specii de pasari ocrotite, vizitarea insulei este interzisa, dar poate fi admirata navigand in jurul ei.

Moartea nu trebuie sa te intalneasca fara barba. Daca ajungeti in Jurilovca, popositi o vreme in biserica de pe deal de rit vechi cu hramul „Acoperamantul Maicii Domnului“. In cea mai mare catedrala de rit vechi din tara noastra, ridicata intre anii 1838-1848, slujeste preotul Alexe Eftei, ales dintre membrii comunitatii. Traditiile se respecta aici cu sfintenie. Fiecare om din comuna care ii trece prin fata se apleaca la pamant si il saluta pe parinte cu cuvintele „Prastite, Batiuska!“ (Iarta-ma, parinte!), iar raspunsul partintelui este: „Bog prasti“ (Dumnezeu sa te ierte!).

Traditiile sunt sfinte in biserica: femeile trebuie sa intre in Casa Domnului doar in costum traditional: in zilele de post sa poarte haine mai cernite, iar in restul timpului – vesminte viu colorate.
Aici, religia este sfanta. Parintele ne povesteste ca lipoveanul care nu se spovedeste in timpul vietii este dus la groapa fara preot.

In Jurilovca, barbatii trecuti de o anumita varsta poarta barba, obicei impus de religie. „Cei in varsta trebuie sa fie pregatiti pentru drumul cel lung. Barbatii nu au voie sa se barbiereasca, pentru ca moartea sa nu cumva sa te prinda fara barba“, ne explica o lipoveanca.

Toate lumanarile care se aprind la slujbe sunt facute manual in micul atelier din curtea bisericii, din ceara de cea mai buna calitate cumparata de la crescatorii de albine din tara. O lumanare mica este vanduta cu doi lei, iar cea mare are pret dublu. „Schitul babitelor“. In spatele bisericii sunt mai multe casute miniaturale, impodobite de multe flori. Aici este „Schitul babitelor“, unic in tara. Este locul unde femeile vaduve vin sa-si traiasca ultimii ani din viata. Traditia dateaza de peste 200 de ani, cand vaduvele nu aveau pensie sau alte venituri, si astfel erau luate pe langa biserica, unde se puteau autogospodari. Traditia s-a perpetuat. Si acum, in chilii traiesc opt batrane.

La usa unei casute, iese Ecaterina Simion. Are 89 de ani, dar spiritul tanar. Toti ii spun „baba Catia“. Rade si spune ca demult, tare demult, a luat un bilet de la un papagal. In el scria ca va trai pana la 90 de ani. Trupul nu o mai ajuta sa mearga la pescuit sau la muncile campului, dar este o enciclopedie vie. Stie mai multe limbi straine: greaca, turca, dar cel mai aproape de sufletul ei este rusa, limba in care a iubit si in care le-a cantat copiilor in leagan. Apoi a descoperit ca poate sa scrie versuri. Poeziile si le-a invatat si le spune oricui are ocazia sa stea de vorba cu ea.

In vremea lui Ceausescu, isi aminteste ca lua pe cartela sapte metri de stamba si o pereche de papuci. „Cand venea unul de la scoala ii luam papucii si il trimitem pe celalalt“, povesteste ea. Era greu sa gaseasca bani pentru atatea guri de hranit. Odata, cand in satul lor isi deschisesera bacanie niste machidoni, ar fi vrut si ea sa aiba pe masa o branza buna. „M-am gandit eu atunci sa fac o poezie pentru fata machidonului. Omului i-a placut foarte tare si astfel mi-a dat branza“, rade Baba Catia.

Are patru fete si patru baieti. Mai traiesc doar fetele. Dupa ce i-a murit barbatul, si-a abandonat casa cu tot ce avea in ea: lucruri si amintiri si s-a mutat la schit. „Era mai aproape de biserica“, explica ea.

Clopotul incepe sa bata. Incepe slujba la biserica. Toti se indreapta spre locul sfant. Si Baba Catia se duce la slujba de la care nu a lipsit niciodata.