Radio Simplu

Margareta Pâslaru: „În viață, ceea ce este esențial nu se vede, se simte.”

GALERIE FOTO (2)

Vocea și harul artistei au scris istorie, într-o perioadă în care puțini îndrăzneau să se exprime așa cum a făcut-o ea. Oriunde s-a aflat, punctul de referință a rămas România, iar melodiile sale au fost și continuă să fie în inimile tuturor celor care, atunci când o văd pe o scenă, de spectacole sau de gală, se ridică în picioare să o aplaude. O personalitate unică, efervescentă, uimitoare: Margareta Pâslaru.

Care este povestea întâlnirii dumneavoastră cu muzica?

CITEȘTE ȘI…
Andreea Antonescu a vorbit despre a doua sarcină. Fiica ei Sienna își dorește foarte mult un frate sau o surioară
În casa copilăriei, lipsurile anilor 50 păreau uitate când la radio răsunau arii și coruri din opere, muzică clasică, teatru la microfon. Serile, bunica ne desfăta cântând la pian Chopin, ceea ce m-a încurajat mai târziu să studiez, cu doamna Lia Romașcu, pianul. Muzica omniprezentă era o parte importantă în viața noastră.

Ce schimbări a adus în propriile dumneavoastră ierarhii statutul de vedetă, cucerit încă din adolescență?

Cum să „analizez’ exuberanța, pasiunea pură de a cânta? Esența de-a dărui bucurii prin muzică a dat și dă sens existenței mele artistice.

Ați simțit cumva că succesul v-a schimbat?

CITEȘTE ȘI…
Este celebră la nivel internațional, dar puțini îi cunosc trecutul tragic! Tatăl actriței, împușcat mortal de mama acesteia în timp ce ea privea
Nu. Succesul obligă, vocația trasează drumul, creativitatea o confirmă.

Margareta Pâslaru

Cum este să fii și să rămâi una dintre cele mai frumoase femei din România?

Vai, mă flatați. Totul este relativ. Gusturile nu se discută, persoanele publice sunt admirate sau antipatizate pentru același lucru. Se spune că „ochii sunt oglinda sufletului’. Expresivitatea lor, atitudinea comunică starea interioară a personajului, iar fotogenia completează cadrul.

Care ar fi definiţia emoţiei?

Îmi displac definițiile, limitează. Dar vă pot aminti textul propriei compoziții din 1971: „Emoții, ciudate sentimente, emoții, fiori fără nume colorează-n astă lume viața noastră’. I-am oferit piesa actriței Mirela Jienescu, pentru albumul „Actorii cântă’ –UNITER.

Dacă ar fi să alegeți între muzică și poezie, între a scrie versuri și a le cânta, ce ați alege?

Una nu o exclude pe cealaltă, le-am interpretat atât pe rând, cât și împreună.

Cât de mult vă influențează părerea celor din jur? Atât a celor avizați, cât și a celor neavizați. â

Vorba aceea: câte capete, tot atâtea păreri. Fără „echipă de stiliști’, intuitiv, îmi conduc bărcuța, astfel nu pierd filonul autentic din mine. Experimentez, învăț, inițiez concepte chiar dacă unele sunt respinse. Îmi plac noutățile îndrăznețe. Aceia care se refugiază în trecut au de pierdut.

Credeți în destin? De ce da sau de ce nu?

Spiritul mi-a rămas tânăr, liber, ceea ce înlesnește colaborarea cu diferite generații de artiști, de la maestrul Jolt Kerestely și fiul Andrei Kerestely, Călin Grigoriu, George Popa, până la tineri coregrafi, regizori, cântăreți, cineaști, animatori-creatori precum Paul Mureșan. Cât despre „destin’, aflați mai multe ascultând versurile cu miez ale unor poeți care m-au inspirat să compun, și propriile texte… Veți descoperi alte petale ale… Margaretei.

Care sunt artiștii pe care îi admirați, care dintre cei cu care drumul dumneavoastră s-a intersectat v-a marcat?

Această întrebare îmi permite omagierea succintă a colaboratorilor, o parte a istoriei culturale. Fiecare deceniu mi-a scos în cale personalități marcante, dar spațiul materialului nu ne permite includerea multora. În ordinea în care m-au invitat: Paul Ghențar, 1958, la Casa de cultură, Ileana Pop – TV, George Grigoriu mi-a compus „Chemarea mării’, înregistrată în 1959 – T6 la Radio, cu dirijorul Sile Dinicu. Valeriu Lazarov, cu Marga și Nae Niță, m-a filmat în 1960, cu „Picolissima serenata’, în onoarea Olimpiadei de la Roma. Ion Vova m-a invitat la „Ora veselă’ cu piesa „Nu știu’
de N. Kirculescu.

Am înregistrat pe disc muzică ușoară cu Alexandru Imre, muzică populară cu Nicușor Predescu. Inventam costume împreună cu arhitecții Ghițulescu, iar celebrul N. Stroe mă invita în turnee cu bateristul Malagamba. Sculptorul Corneliu Medrea și-a dorit să pozez „cap de expresie’ și a creat bustul „Margareta’, care se află la Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu.

În 1962, Liviu Ciulei m-a adus în teatru, am cunoscut-o pe Maria Tănase, am jucat cu Toma Caragiu, cu Rodica Tapalagă în distribuția piesei „Opera de trei parale’ de B. Brecht, la Teatrul „L.S. Bulandra’. Cu Tudor Mărăscu am lucrat și la televiziune, și la Teatrul „Ion Vasilescu’.

Melodii de H. Mălineanu, Edmond Deda, Radu Șerban, Horia Moculescu, Temistocle Popa, înregistram cu Aurora Andronache pentru emisiuni semnate de Ovidiu Dumitru, Alexandru Bocăneț, Dumitru Moroșanu, Tudor Vornicu, Titus Munteanu. M-au acompaniat trupele Rolf Albricht, Bebe Fugaru – Sincron, Savoy, Radu Goldiș, Romanticii – Mircea Drăgan.

La Studiourile Buftea am fost invitată de Andrei Călărașu, de Francisc Munteanu, de Lucian Bratu. I-am avut ca parteneri pe Emerich Schafferer, Ion Dichiseanu, Ștefan Iordache, Marin Moraru. Doamna Elisabeta Bostan mi-a încredințat trei roluri în filmele „Veronica’. Cu domnul Laurențiu Damian am produs albumul caritabil „Stelele filmului cântă’, în beneficiul UCIN.

La Teatrul „Tănase’, jucam cu Mircea Crișan, prezentând apoi împreună Festivalul Național Mamaia. Am cântat cu grupul Cantabile și cu Titus Andrei, continuând colaborarea în emisiunile sale radiofonice până în prezent. Vară de vară jucam cu Stela Popescu, cu Ștefan Bănică, c uAlexandru Arșinel, în regia lui Bițu Fălticineanu.

Despre vânzările constante de discuri, presa din RDG scria: „300.000 de discuri vândute în Europa socialistă’ – am primit Discul de Aur în 1968. Ca urmare, am fost invitată la Gala MIDEM. În Franța – pe scena Festivalului de la Cannes, împreună cu personalități precum Amalia Rodrigues, Dalida, Mireille Mathieu, Adriano Celentano, Udo Jurgens și alții; am fost onorată cu Trofeul MIDEM, Discul de Marmură în 1969.

În anii 2000, am lucrat la TVR seria galelor UNICEF și Crucea Roșie cu Liana Săndulescu, Aurel Badea, Iuliana Tudor. Apoi cu Elise Stan. Emisiuni-medalion cu Irina Negraru, Iuliana Marciuc. Campania „Artiștii pentru Artiști’, în beneficiul UNITER, a fost o reușită datorată doamnelor Aura Corbeanu, Maria Morar, Zoe Bălan.

Margareta Pâslaru

Un mare artist se teme de banal. De ce se mai teme Margareta Pâslaru?

De succes.

Ce i-ați spune unui ateu despre Dumnezeu?

Nimic. Fiecare are dreptul la propriul crez.

Fiți puțin autocritică. Ce nu vă place la dumneavoastră?

Faptul că merg pe încredere. Este un cusur. A-l corecta nu-i simplu, face parte din natura mea.

Sunteți unul dintre puţinii mari artiști care au rămas iubiți de o țară întreagă în ciuda distanței în spațiu și a anilor în care nu ați fost aici. Ați reuşit să fiți şi un foarte bun manager al brandului personal. Aveți un secret pentru asta?

Nu. Las faptele să vorbească de la sine. Toate-s ambalate cu pasiune și reprezintă darul meu oferit publicului.

Care dintre șlagărele lansate vă este cel mai aproape de suflet și de ce?

Fiecare anotimp a primit un șlagăr. „Timpul’, compoziția din 1970 a inspirat alți textieri. „Diamant fermecat’ singura creație proprie premiată, „Lasă-mi toamnă pomii verzi’; „Nu vreau să moară florile de măr’; apoi: „Eu și Timpul’, „Libertatea nu se învață’ sunt doar o parte dintre sutele de înregistrări și filmări existente pe internet, alături de succese internaționale adaptate în limba română: „Da, da, dirladada’, „Bui, bui’, „Credeam că nu-mi pasă’, „În grădina bucuriilor’, „Harap Alb’.

De ce un blog personal? Ce relație are o mare artistă cu lumea digitală, cu supertehnicizarea zilelor noastre?

Dinamica meseriei se schimbă. Fără publicist, agent-impresar, era necesară legătura cu publicul. Există și un website-arhivă, a primilor 50 de ani de activitate. Voluminoasa perioadă 2006-2018, crearea albumelor de autor lansate anual, toate sunt pe blog, ceea ce conservă faptele, adevărul artistic, într-o lume inundată de „fake news’, gogoși, exagerări, interpretări eronate.

Spuneți-mi un vers favorit dintr-o melodie, unul care v-a rămas în suflet și care simțiți, poate, că vă definește.

Diversitatea întregii cariere mă definește. Nu-i simplă alegerea dintre 1.000 de melodii, autohtone și din repertoriul universal, compoziții proprii, cuplete, muzică populară, muzică din filmele în care am jucat. S-au păstrat numai 800 de înregistrări, inclusiv cele de la TV, radio, discuri, CD, casete, DVD, emisiuni.

Spuneți-mi despre cel mai frumos moment pe care l-ați trăit pe scenă.

Numeroase momente au încântat publicul pe durata celor 60 de ani activi, în țară și peste hotare. Pentru bucuriile primite în turnee, pe scenă și ecran, admiratorii au răspuns cu scrisori, aplauze, oferindu-mi florile iubirii. Deschideam drumuri…

Augustin Sandu – Informația Bucureștiului, 20.11.1968: „Talentul nativ, înclinațiile și aspirațiile s-au împlinit printr-o experiență utilă. Căci acum Margareta Pâslaru știe ce să facă cu vocea sa, să alterneze inflexiunile tulburătoare în registrul grav, cu tonurile ample de registru acut, știe să frazeze și să plaseze accente în cadența silabelor dintr-un vers. A aruncat însă și mănușa invitând la confruntări artistice veritabile pe terenul recitalului de ținută. Cine o va ridica primul?’

Flacăra nr. 705 – 30 noiembrie 1968 – Magda Mihăilescu – Recital Margareta: “Nu m-a mirat câtuși de puțin că Margareta Pâslaru este prima dintre cântărețele și cântăreții noștri de muzică ușoară care și-a luat inima în dinți și a ieșit în lume cu un recital (prilejuit de împlinirea a 10 ani de activitate). Cine era s-o facă? Să nu ne ascundem după deget. Băieții și fetele noastre nu prea știu să cultive această buruiană rară care se cheamă ambiția de a te măsura cu tine însuți.”