Este o zi normală la gara Westbahnhof Wien din Viena, Austria pentru călătorii grăbiți care își iau rămas bun de la prietenii și rudele care i-au condus către tren. Totuși, dintr-o dată, ceva ciudat începe să se întâmple.
Trei oameni și-au asamblat intrumentele muzicale și au început să cânte la ele. Ce s-a petrecut acolo? Călătorii erau atât de confuzi! Dintr-o dată, o femeie care ținea în mână o floare a început să cânte într-un ton înalt, asemenea unei soprane, iar apoi a mai fost acompaniată și de alte persoane. Totul a fost atât de ciudat – ce se petrece?
Lucrurile încep să se lege atunci când o pereche de flautiști se alătură celorlalți. Seamănă cu un fel de flashmob! Aceștia cântă o bucată din incredibila operă Carmina Burana a lui Carl Orff. La câteva secunde, zeci de oameni cântă și atenția călătorilor nu poate fi concentrată doar într-o singură parte.
Să se uite la soliști și să se bucure de vocea lor specială care le face pielea de găină? Să se uite la toți instrumentiștii care leagă piesa: să privească balerinii care s-au deghizat? Să privească acrobații? Locul a erupt în câteva minute într-o sală de spectacol neconvențională, plină de muzică și dans.
Totuși, ceea ce a întregit farmecul momentului și a făcut totul să pară magic a fost erupția neașteptată de confetti colorate care au unplut gara și nu doar că au bucurat oamenii, dar le-a oferit câteva secunde să uite de ziua lor aglomerată și să se simtă ca într-o scenă de basm.
Carmina Burana este numele dat manuscrisului format din 254 de poeme și texte dramatice, cele mai multe dintre ele venind din secolele XI și XII. Cele mai multe dintre ele sunt triviale, satirice și obscene. Au fost scrise în latina medievală, câteva în limba veche germanică și câteva în franceza veche.
Au fost scrise de studenți și de clerici atunci când dialectul latin era limba predominantă în Italia și Europa de Vest pentru studenții străini, universități și teologi. Cele mai multe dintre poeme par a fi scrise de studenții care satirizau Biserica Catolică.
Colecția conține munca mai multor poeți printre care și Peter de Blois, Walter de Châtillon, și poetul anonim cunoscut sub numele de Archpoet.
Colecția a fost găsită în anul 1803 la mănâstirea Benediktbeuern, din Bavaria, și este în grija Librăriei de Stat Bavariană din Munich, fiind considerată cea mai importantă colecție de cântece de acest gen, împreună cu Carmina Cantabrigiensia.
Compozitorul Carl Orff s-a folosit de cele 24 de poeme din perioada medievală și a scris o cantata scenică între anii 1935 – 1936. Este parte din Troonfi, un triptic muzical care include și Catulli Carmina și Trionfo di Afrodite.
Numele complet în latină al piesei este Cantiones profanæ cantoribus et choris cantandæ comitantibus instrumentis atque imaginibus magicis (cântecele lui Beuern: cântece seculare pentru cântăreți și coriști pentru a fi cântate împreună cu instrumente și imagini magice).
Prima și ultima bucată a piesei sunt numite „Fortuna Imperatrix Mundi” și încep cu mult cunoscutele cuvinte „O Fortuna”. Compozitorul a fost influențat de Renaștere și de Barocul incipient.
