În fiecare moment important al vieții, tradițiile joacă un rol esențial, iar creștinii ortodocși respectă cu strictețe aceste obiceiuri. În contextul înmormântărilor, familia defunctului se asigură că toate tradițiile sunt urmate pentru a garanta liniștea sufletului celui plecat. Împărțitul prosoapelor în ziua înmormântării este una dintre aceste tradiții, alături de oferirea batistelor cu bănuț și lumânare și purtarea „doliului” în piept sau pe oglinzile mașinilor din cortegiul funerar.
Dar ce legătură au prosoapele cu acest eveniment trist? Unul dintre motive este păstrarea amintirii răposatului. Oamenii care primesc prosop la înmormântare îl vor folosi ulterior, menținând astfel vie amintirea celui plecat.
De cele mai multe ori, prosoapele oferite sunt albe. Acestea, ca și batistele cu bănuț și lumânare, simbolizează lumina care ghidează sufletul decedatului spre veșnicie. Obiectele albe risipesc întunericul morții, permițând sufletului să se apropie mai ușor de Hristos. Prosopul și batista simbolizează tristețea și lacrimile, iar lumânarea aprinsă reprezintă credința și speranța, alinându-i pe cei apropiați și dându-le putere să continue.
Nu există un număr exact de prosoape care trebuie împărțite, dar tradiția sugerează minimum opt. Două prosoape mari sunt destinate preotului și dascălului, iar alte șase pentru cei care duc sicriul. Familia poate alege să ofere prosoape și altor rude apropiate, dar numărul acestora este flexibil. În unele cazuri, se pot oferi doar opt prosoape, în timp ce restul primesc batiste și „doliul” de piept.
Acest obicei nu doar că menține vie amintirea celui decedat, dar și întărește legăturile de familie și comunitate în momentele de durere și pierdere.
