Ne gasesti pe

Radio Simplu

Acesti baieti au dansat sarba ca niste profesionisti

Sârba ciobănească, Învârtita Oilor, Sâmbra Oilor, Horea Oilor, Bărbuncul, Călușul Oltenesc, Sârbă la Cimpoi, Bătuta de la Horodnic, Haiducească, Bătrâneasca din Iaslovăț, Alunelul, Hăulita de la Gorj, Fetele de la Căpâlna, Sârba-n căruța, Brâul sunt doar cateva nume de cântece și dansuri populare pe care românii le savurează la petrecerile câmpenești la nunți sau botezuri.

Poporul român are dansuri de o deosebită bogăție și varietate, care se execută individual, sau în grup (perechi, linie, cerc), diferind de la regiune la regiune.

Caracteristică este practica folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul și același dans, ca și executarea pe aceeași melodie a mai multor dansuri.

Cele mai răspândite sunt hora, sârba, învârtita, călușul și multe altele, cu tendința de generalizare datorită activităților artistice de amatori și, îndeosebi, a televiziunii.

În creația muzicală românească, dansurile populare au fost utilizate mai întâi în aranjamente, rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor prelucrări mai complexe, mergând până la invenții melodico-ritmice sugerate de structurile tipice.

Sârba este un dans popular românesc, răspândit în România și Republica Moldova, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc.

Interesant este faptul ca sârba este un joc popular românesc, cu ritm binar, răspândit în toată țara cu diverse variante și denumiri; în trei ciocane, la bătaie…

Este cunoscut și de bulgari și sârbi, care îl denumesc „joc românesc”.

Sârba este un dans mixt, executat de femei și bărbați, cu o mișcare rapidă și ritm binar.

Dansul se execută de obicei în semicerc, în care se mișcă simultan cu pași laterali, uneori și cu figuri de virtuozitate, dansatorii ținându-și mâinile pe umerii celui din stânga și celui din dreapta

Numele acestui dans popular, sârba, nu are de-a face cu poporul sârb, după cum menţionează unele dicţionare. Acesta este un dans popular românesc executat într-un tempo foarte vioi, mai ales, în cerc, dansatorii ținându-se de umeri.

La dansurile de grup se întâlnesc ţinuta de „horă”, dansatorii prinzându-se de mâini cu braţele îndoite din cot si ridicate la înălţimea umerilor, ţinuta de „sârbă” cu braţele sprijinite pe umerii partenerilor din dreapta şi stânga, ţinuta de „brâu”, cu braţele prinse în cingătoarele partenerilor din dreapta şi stânga, ţinuta cu braţele încrucişate în fata sau în spate, cu braţele formând un lanţ ridicat deasupra umerilor sau un lanţ de braţe coborâte.

Semnificaţia sârbei

Sârba ca şi toate celelalte dansuri desprinse din horă, precum brâul în cerc, se joacă întotdeauna de la stânga la dreapta. Acest lucru este încă o dovadă a caracterului ei magic, deoarece astfel se încearcă o revenire la ordinea primordială.

În antichitatea europeană şi cea asiatică, exceptând Extremul Orient, există o semnificaţie precisă a dreptei şi a stângii.

La stânga este haosul, iadul în accepţiunea biblică, teluricul, femininul, răul, dezordinea.

Partea dreaptă ţine de sacralitate, cea stângă de profan.

Locul femeii la cununie este în stânga bărbatului. Fără să mai ştie de ce, femeia se prinde în horă şi în sârbă după bărbat, adică în stânga lui şi înaintează împreună în ritmul impus de joc.

Mereu spre dreapta, sacadat, cu mişcări ritmice spre interiorul şi circumferinţa maximă a cercului în căutarea magică a stabilităţii primordiale pierdute.