Pisicile sunt animale de companie minunate. Exista oameni care spun ca sunt arogante si independente, dar cu siguranta nu au adoptat astfel de animale adorabile in casa lor ca sa afirme aceste lucruri.
Cine are o pisica stie ca, de fapt, aceste animale de companie sunt foarte iubitoare.
Uneori, pisicile pot fi chiar o sursa nemaipomenita de buna dispozitie, mai ales in situatia pe care o veti vedea mai jos. Intr-o zi, acest proprietar a decis sa joace un joc cu pisica lui.
Omul a decis sa pretinda ca este o felina… Rezultatul? Pur si simplu fantastic!
Tanarul se afla langa animalul sau de companie si se apleaca deasupra castronului de unde mananca felina.
Deci se preface ca mananca mancarea pisicii – iar reactia animalului este foarte amuzanta si neasteptata.
Pisica a fost indignata ca omul ii fura mancarea.
Reactia pisicii spune totul… in mintea ei probabil ca-si spune: „Hei, ce faci? E mancarea mea, da-mi castronul inapoi.”
Niciodata n-am indrazni sa spunem ca pisica este o ticaloasa egoista, insa e greu sa nu gandesti astfel: vedem bine ca, pentru ea, „viata inseamna sa fiu eu pe primul loc“.
Fara sa fi avut de urmat stagiile dezvoltarii personale, ea isi are trucurile necesare pentru a o duce mai bine: torsul, care, contrar ideii consacrate, nu reprezinta un semn de satisfactie, ci un reflex antistres; ritualul curatirii, care ii serveste atat pentru a se mentine curata, cat si pentru a se calma.
Multi viseaza sa poata utiliza filozofia ei cotidiana: sa-si formeze indeletniciri ce le determina bunastarea si sa-i indeparteze pe ceilalti fara a-si pune intrebari. In ciuda egocentrismului ei, pisica reuseste, prin simpla ei existenta, sa ne ridice moralul atunci cand suntem suparati!
In momentul in care adopti o pisica, tu esti cea care stai acasa la ea. Nici n-ai timp sa te plangi ca ea isi are deja propriile obiceiuri: coltul ei de bucatarie, propria toaleta – litiera, pe care nu trebuie s-o deplasezi. Casa este elementul esential.
Facand schimbari, ii impui cel mai puternic stres pe care-l poate suferi. In apartament, gandeste-te sa recreezi terenul de vanatoare din natura.
Locuri in care sa se ascunda, etajere, dulapuri pe care sa se catere, facand totul sa semene cu o vanatoare, ii sunt pe plac.
Obisnuita sa stapaneasca peste un teritoriu de trei-patru hectare, ea este foarte multumita intr-un apartament cu doua-trei camere, cu conditia sa gaseasca cateva distractii.
Pisica plictisita se deprima, devine obeza ori hiperactiva si agresiva, si isi pierde orice simt al curateniei: devine un nevrotic ce trebuie tratat.
Daca am avea psihologi veterinari, ar trebui s-o duci la un astfel de specialist. Ti se pare ciudat? Atunci, trateaz-o tu pe pisica ta. Sau n-o mai stresa.
Este incontestabil: prezenta ta ii face bine, pisica este atasata de tine. Dar sa nu te astepti sa te iubeasca asa cum o iubesti tu.
Nu te paraseste niciun moment, iti recunoaste vocea, pasii, motorul masinii… Si mai mult de atat: poate muri daca ii moare stapanul. Detractorii pisicilor sunt adesea uimiti sa afle una ca asta.
Cand conditiile de viata pe care i le oferi nu o mai satisfac, pisica pleaca sa se instaleze in alta parte. Este o mica ingrata.
Primita cu prietenie, ea se increde in gazda, ca si cum ar fi stat la ea dintotdeauna.
Pentru o pisica conteaza propriul confort fizic si psihologic.
Crezi ca adopti o pisica, insa ea este cea care te adopta. Iar tu nu-i esti „stapana“, nici sef de haita – ca pentru caine – ci un egal, un substitut insarcinat cu asigurarea bunastarii sale.
