Radio Simplu

O româncă de 35 de ani s-a stabilit în România, după ce a trăit 16 ani în Spania

Oana Goloiu, 35 de ani, psiholog de profesie, și-a dorit să fie din nou aproape de familia și de prietenii ei din copilărie și a luat decizia să revină cu viața ei în România.

Oana Goloiu a renunțat la soarele din Castellón de la Plana, la plajele cu palmieri și la marea transparentă, la terasele gălăgioase înghesuite în centrul orașului, la verile toride, la străzile curate, la ficusul centenar din Plaza María Agustina, la umbra căruia se întâlneau acum 10-15 ani românii care-și căutau de muncă, la tortilla, la paella și la tapas, la Les Festes de la Magdalena, cea mai mare sărbătoare a orașului, la artificii, procesiuni și care alegorice, la prietenii ei spanioli, la melodiosul dialect valencian și la jobul de psiholog la Crucea Roșie din Castellón de la Plana.
Oana e din Târgoviște, la fel ca mulți din cei peste 38.000 de români care trăiesc aici. S-au chemat unii pe alții, și-au adus copiii, părinții, prietenii și vecinii, așa că o să întâlnești comunități întregi de români care s-au stabilit în provincia Castellón. Acesta a fost și motivul pentru care, în 2017, orașul Castellón de la Plana s-a înfrățit cu Târgoviște.

Împăcarea cu țara natală

Când s-a întors în România, într-o vacanță de o săptămână, țara i s-a părut urâtă și săracă. „M-a dat peste cap total, pentru că nu mă simțeam nici de acolo, nici de aici. Mi-au revenit amintiri, mi-a revenit tot sentimentul ăla: «De ce a trebuit să fie așa?». Nu a fost deloc plăcut. Eram irascibilă, eram aproape agresivă verbal.“ Sora Oanei a făcut Facultatea de Psihologie la București și un master la Cluj, apoi a lucrat ca psiholog într-o secție de oncopediatrie. „A ajutat-o mama, pentru că, după ce am plecat eu, i-a fost un pic mai ușor, că nu mai eram două“, povestește Oana. „Cât de cât, până și-a găsit și ea lucru, a putut s-o ajute cu cazarea și să-i mai trimită mâncare, cum încep toți studenții.“

Pe 1 iulie, la două luni după ce am vizitat-o în Castellón de la Plana, Oana a postat pe Facebook: „Moved to Bucharest, Romania“. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și mi-a spus că s-a despărțit de iubitul ei spaniol și s-a hotârât să se întoarcă acasă.

Am ținut legătura de-a lungul verii, iar Oana era entuziastă și plină de energie de fiecare dată când vorbeam. Și-a închiriat un apartament cu 350 de euro în Titan, unde stă împreună cu motanul Silver, a trimis CV-uri la companii și a mers două săptămâni la Marea Neagră într-o tabără de meditație. Deși nu se grăbea să se angajeze, pentru că avea niște bani puși deoparte, Oana a avut mai multe oferte de joburi. S-a angajat la Accenture, la resurse umane, și, în paralel, colaborează ca psihoterapeut cu o companie de consultanță psihologică. Ar vrea să lucreze full-time ca psiholog, dar abia acum, în decembrie, i s-au echivalat diplomele de studii din Spania.

nițial, Oana și-a propus să stea până în ianuarie și să vadă dacă se adaptează, dacă își face prieteni, dacă-și găsește de lucru. „Dar când am văzut cum se aranjează partea profesională și cum a mers totul ca pe roate, e clar că am venit să rămân“, spune ea. „Familia și toate persoanele tale apropiate sunt aici. Am putut să trăiesc cu ele departe și am fost OK, dar mi-am dat seama cât te umple să le ai aproape.“ Sunt lucruri care nu-i plac în România, cum ar fi produsele din magazine, care i se par mai proaste și mai scumpe decât în Spania, oamenii rigizi și conservatori, înjurăturile pe care le aude pe stradă și misoginismul.

La unul dintre interviurile la care a fost, bărbatul care-i punea întrebări a început să flirteze cu ea. „Am simțit că sunt femeie, nu că sunt un profesionist, nu că am idei bune, nu că am experiență. I-am spus: «Dacă vrei să continuăm să stăm de vorbă, trebuie să-ți schimbi total atitudinea. Așa cum eu te respect pe tine pentru munca ta, tu mă vei respecta pentru munca mea». A făcut o față, nu putea să creadă.“