Ne gasesti pe

Radio Simplu

Muzica indiana de dragoste 2018, dansuri indiene, filme indiene

Muzica indiană clasică se bazează în primul rând pe ritm și melodie, nu și pe armonie, contrapunct, corzi, modulație și alte concepte de bază ale muzicii clasice occidentale.

Originile sistemului de muzică indiană cunoscut ca Raga Sangeet pot fi identificate cu aproximativ 2000 de ani în urmă, când imnuri vedice răsunau în templele hinduse.

Aceste imnuri sunt de fapt sursa fundamentală a întregii muzici indiene. Astfel, așa cum poate fi observat și în cazul muzicii occidentale, rădăcinile muzicii clasice indiene sunt profund religioase.

Pentru indieni, muzica poate fi o disciplină spirituală, pe calea spre auto-desăvârșire, deoarece ei se ghidează după învățăturile tradiționale conform cărora sunetul este Dumnezeu – Nada Brahma:

Prin intermediul acestui proces, mentalul individual poate fi înalțat până la un asemenea nivel de conștientizare încât îi poate fi revelată adevărata semnificație a universului – esența sa eternă și imovabilă – iar această experiență aduce bucuria supremă. Ragas se transformă deci în instrumente prin care poate fi percepută chintesența lumii.

Învățăturile scripturilor vedice antice menționează două tipuri de sunet existente în univers. Unul dintre ele este vibrația eterului, aerul pur din straturile superioare, în apropierea tărâmului celest.

Acest sunet este numit Anahata Nad sau sunetul nemanifestat. Yoghinii care au atins desăvârșirea au ca misiune căutarea acestui sunet pe care doar ei îl pot auzi.

Sunetul universului este acea vibrație asociată de către unii erudiți cu muzica sferelor, descrisă de către grecul Pitagora în secolul 6 î.Hr. Celălalt sunet Ahata Nad sau sunetul manifestat este vibrația aerului din atmosfera inferioară, mai aproape de pământ.

Este orice sunet pe care îl auzim în natură sau orice sunet creat de om, muzical sau non-muzical.

Tradiția muzicii clasice indiene este orală prin excelență. Este predată direct de către guru discipolului său, fără a aplica metoda notațiilor, caracteristică lumii occidentale.

În centrul muzicii indiene este raga, forma melodică pe baza căreia improvizează muzicianul.

Această structură a fost consolidată prin tradiție și inspirată de către spiritele creatoare ale maeștrilor.

Ragas sunt foarte dificil de explicat în câteva cuvinte. Deși muzica indiană are un caracter modal, ragas nu trebuie înțelese greșit ca fiind echivalente cu modurile care se regăsesc în țările din Orientul Mijlociu și Îndepărtat. Nu ar trebui nici să fie considerate ca fiind game, melodii, compoziții sau chei muzicale.

Raga este o formă științifică, estetică, melodică, precisă și subtilă, având propria sa mișcare ascedentă sau descendentă, constând fie într-o octavă completă, de 7 note muzicale, fie într-o serie de 6 sau 5 note muzicale (sau o combinație dintre acestea) într-o structură care se înalță sau coboară (Arohana și Avarohana).

Schimbarea subtilă care se regăsește în ordinea notelor muzicale, omisiunea unei note disonante, accentul pe o anumită notă, trecerea de la o notă la alta, precum și utilizarea microtonurilor alături de alte subtilități, toate acestea fac diferența între o raga și alta.

Există și o expresie în sanscrită – „Ranjayathi iti Ragah” – care poate fi tradusă astfel: „raga este ceea ce colorează mintea”.

Pentru ca o raga să coloreze într-adevăr mintea celui care ascultă, efectul trebuie creat nu doar prin note sau prin ornamente muzicale, ci și prin prezentarea emoției specifice sau a stării de spirit care definește fiecare raga.

Astfel, prin melodiile încărcate de semnificație din muzica indiană, fiecare emoție individuală, fiecare sentiment subtil regăsit în natură sau în rândul oamenilor pot fi exprimate muzical și retrăite astfel.

Artele spectacolului în India – muzica, dansul, teatrul și poezia – sunt bazate pe conceptul de Nava Rasa , sau „cele 9 sentimente”. Într-o traducere literală, rasa înseamă „suc” sau „extract”, dar în acest context îl folosim cu sensul de „emoție” sau „sentiment”.

Ordinea recunoscută a acestor sentimente este următoarea: Shringara (romantic și erotic), Hasya (comic), Karuna (patetic), Raudra (furios), Veera (eroic), Bhayanaka (temător), Vibhatsa (dezgustător), Adbhuta (uluit), Shanta (seren).

Fiecare raga este dominată de una dintre aceste 9 rasas, deși interpretul poate să includă și alte emoții, mai puțin proeminent.

Cu cât notele unei raga transpun într-o mai mare măsură expresia unei singure idei sau emoții, cu atât efectul ragăi devine mai copleșitor.