Radio Simplu

Horaţiu Mălăele împlinește azi 66 de ani. La mulți ani, maestre!

Are o familie superbă, o carieră impresionantă şi a reuşit să se împartă între cele două cu multă iscusinţă. Mai mult, ambii băieţi îi calcă pe urme, moştenindu-i, fiecare, câte o bucăţică din talentul uriaş. În 1 august, Horaţiu Mălăele îşi aniversează ziua de naştere. Unde altundeva decât pe scenă?

Actor, regizor, caricaturist şi scriitor român, Horaţiu Mălăele a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1975, la clasa marelui Octavian Cotescu. De atunci, ne-a încântat cu roluri magistrale, iar în această seară îl putem vedea la lucru, chiar în ziua în care împlineşte 66 de ani, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

Horaţiu Mălăele joacă în “Fierarii”, alături de George Mihăiţă şi Maia Morgestern, piesa fiind regizată chiar de el. Anul acesta, mai exact în luna noiembrie, Horaţiu Mălăele va avea şi premiera peliculei “Moromeţii 2”, în care joacă alături de Dana Dogaru, Iosif Paştina, Răzvan Vasilescu etc.

Şi, dacă legat de carieră actorul este foarte deschis, în ceea ce priveşte viaţa personală, Horaţiu Mălăele a preferat mereu discreţia. De mai bine de trei decenii, actorul e căsătorit cu Gabriela Mălăele, având împreună doi băieţi, pe Cristian (30 de ani) şi pe Bogdan (32 de ani), amândoi pasionaţi de actorie.

Horaţiu Mălăele a avut ocazia de a juca alături de amândoi fiii, în filmul “Poker”, însă mai des lucrează cu Bogdan, cu care a fost coleg atât în filmul „Nunta Mută”, dar şi în multe alte piese de teatru, printre care “Jocul vieţii şi al morţii”, „La Pulce”, „Shylock” sau „În valea cu parfum de flori şi zumzet de albine”, care se joacă la TNB.

„De şi despre Horaţiu Mălăele. Cine-i ăsta?“, carte despre Horaţiu

„Lumea «jucată» mimează trădarea, făţărnicia, crima. Lumea reală le practică, crud şi constant. Pe de altă parte, în lumea teatrului şi iubirea este jucată. În viaţa reală, ea este adevărată şi asumată. Şi asta e bine, pentru că iubirea aparţine divinităţii.

Ironia şi autoironia sunt uneltele celui care, cu cinism şi umor, se detaşează de viciul închipuirii, devenind spectatorul – comentator al unei lumi caraghioase şi imprevizibile“, mărturiseşte actorul, în volumul „De şi despre Horaţiu Mălăele. Cine-i ăsta?“, ediţie îngrijită de Oana C.Popescu, care va apărea în curând la Editura Rao. „Între poanta caricaturală şi morala fabulei, oscilează şi captivanta ambiguitate din jocurile( pe scenă sau pe hârtie) ale lui Horaţiu Mălăele“, subliniază criticul Dan C. Mihăilescu, în carte.

„După cum, pe scenă arătarea filiformă cu ochelari de adolescent miop, meşă rebelă, mers belaliu şi vorbă împleticită de votcă face să explodeze instantaneu râsul sălii, tot aşa, pe hârtie, crochiurile lui Mălăele – câteva linii, o buclă,un surâs, un ochi închis galeş sau pungaş- extrag perfect esenţa dintr-un caracter,un destin, un personaj“ , apreciază Dan C. Mihăilescu, în ediţia îngrijită de Oana C.Popescu.

Copilăria înseamnă pentru Horaţiu Mălăele casa de la ţară, casa tatălui său, „casa Tehomirului meu, ce-şi trăgea numele după un copil de-al lui Basarab îngropat în picioare, după cum spunea neica Ionel, ruda noastră majestuoasă din Capitală”.

Deşi nu pare, Horaţiu Mălăele crede în semne. Are şi ceva superstiţii. „Cred în faptul că omul este predestinat. Eram în pragul examenului de admitere la Institutul de Teatru şi trecând cu nostalgie pe lângă Teatru Bulandra, pe care îl divinizam, un geam s-a deschis şi domnul Liviu Ciulei, care vorbea cu cei dinăuntru, a aruncat un chiştoc de ţigară în capul meu.

Am stins chiştocul şi l-am păstrat până după examenul de admitere, pe care l-am luat“, mărturiseşte Mălăele. Şi-a luat partea lui de autentică deschidere şi elevaţie culturală de la profesorul său Octavian Cotescu, de la care a învăţat nu numai să joace teatru, dar să şi gândească.

În viaţa sa, importantă este familia. „Familia şi bunul Dumnezeu sunt două coordonate după care trebuie să te ghidezi”, spune el. Fiecare dintre actori are publicul lui. Fiecare actor are de fapt publicul pe care îl merită.

„Se prea poate ca unul sau doi spectatori să te salveze, să salveze un spectacol care începuse să se vătuiască. Un spectacol poate să păţească asta atunci când se joacă mult şi e obosit.

E nevoie să joci pentru cineva anume, pentru un prieten care vine cu întârziere să te vadă şi el în rol. Joci pentru el, proaspăt, iar oboseala dispare. Starea benefică, aceea care te amplifică, se declanşează automat. Actorul care izbuteşte să placă deopotrivă şi profesorului universitar, şi celui fără nicio pregătire, tinerilor ca şi vârstnicilor este idealul meu“, spune Horaţiu Mălăele. În 2000, a jucat în „Amen“, în regia lui Costa-Gavras, pentru ca în 2008 să regizeze primul său film, „Nunta mută“. Ca pictor şi caricaturist, actorul a expus peste 3000 de caricaturi în 36 expoziţii naţionale şi internaţionale.