Radio Simplu

Femeia a spus: „Trimite-l pe tatăl tău la un azil sau plec” — viața ei s-a schimbat într-un mod pe care nu l-a așteptat după ce soțul ei l-a adus pe tatăl său acasă.

Razele palide ale dimineții se strecurau prin obloanele vechi, luminând masa unde Gektor își savura cafeaua. Tremuratul mâinii sale trăda emoții vechi, ascunse sub aparența de calm. Pereții bucătăriei, plini de fotografii, păstrau momente dintr-o viață de familie care părea acum departe: Alex cu roba de absolvire, Stefan ținând cu mândrie un pește prins și Lina zâmbind vesel în fiecare poză. Absența ei apăsa totul ca un văl invizibil.

Stefan, fiul devotat, își făcu apariția în prag. Întâlnirea privirilor lor spunea mai mult decât orice cuvânt: durere, dor, dar și speranță. El fusese singurul care rămăsese alături de tată, în timp ce Alex pornise într-un oraș îndepărtat. Totuși, de când Angela intrase în viața lui Stefan, armonia din casă începea să se destrame.

Angela se ivi și ea, cu pași grăbiți și ochi nerăbdători. Vorbi sec despre programul încărcat și planurile ei urgente. Abia dacă îl salută pe Gektor, manifestând o nerăbdare care părea să indice dezinteres. El se retrase deoparte, lipsit de dorința de a isca un conflict. Stefan încercă să domolească tensiunea, însă Angela protesta tot mai des despre căminul mic și uzat.

Discuția care avea să schimbe tot

Spre seară, vocile se ridicară. Angela îi ceru lui Stefan să-l trimită pe tatăl său la un azil, amenințând că altfel va pleca. Gektor, auzind discuția de pe hol, simți cum întreaga lume i se frânge. Își luă geanta și se pregăti să părăsească locul ce cândva fusese plin de râsete.

În dimineața următoare, stătea așezat în bucătărie, privind la pereții încărcați de amintiri. Stefan intră, palid și tăcut. Între ei, domnea o tăcere grea. Gektor se uită în ochii fiului și spuse cu un glas egal, dar emoționat:
— Știu că trebuie să-ți urmezi calea. Nu vreau să-ți stau în drum.

Stefan, cu vocea gâfâind de emoție, îl conduse la mașină fără să-i ofere detalii despre destinație. Gektor privi absent pe fereastră, gata să-și accepte soarta. Când coborâră, își dădu seama că se aflau la aeroport, nu la vreo clădire cenușie. Stefan îi explică hotărât că plecau să-l viziteze pe Alex și familia lui. Angela rămăsese doar cu un bilet și o scrisoare în care fiul își apăra tatăl.

Ajunși pe coasta însorită, Alex îi întâmpină cu brațele deschise, iar Gektor simți că inima i se ușurează. Nepoții îi strigară numele, încântați să-și vadă bunicul, iar întreaga familie se adună în jurul lui, ca și cum spațiul lipsă din sufletul său se umpluse cu iubire adevărată.

Angela, rămasă în casa goală, descoperi mesajul lui Stefan: tatăl nu era o povară, ci un dar prețios. În furia ei, rupse scrisoarea, realizând că bărbatul alesese onoarea și afecțiunea pentru părinte înaintea intereselor ei.

Câteva luni mai târziu, Gektor reveni alături de Stefan, iar casa părea însuflețită de planuri noi. Pe gazon trona un panou cu un mesaj simplu: „Bine ați venit. Doar pentru familie.” Privindu-l, Gektor simți că Lina, de oriunde ar fi fost, îi aproba decizia fiului și zâmbea, mândră de bărbații pe care i-au crescut împreună.