Ne gasesti pe

Radio Simplu

De ce este cifra 7 aducătoare de bunăstare și belșug!

Cu siguranță, nu e prima dată când auziți că cifra 7 poartă cea mai mare încărcătură spirituală. Dar oare știți cu adevărat de ce este considerată semnul contopirii Domnului cu lumea?

Sacră în noul Testament

Simbol al divinității în Vechiul Testament, cifra 7 apare în toate momentele cheie. De exemplu, Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, iar în cea de-a șaptea s-a odihnit, de aceea ultima zi a creației sale este considerată ca fiind sfântă.

Mai mult, David l-a lăudat pe Domnul de 7 ori și tot de aceleași ori s-a scăldat Neeman Sirianul în apele Iordanului pentru a putea să se vindece de lepră. Mai mult, spun Cărțile Sfinte, „Şapte sunt darurile Duhului Sfânt: Frica, Buna credinţă, Înţelepciunea, Tăria, Sfătuirea, Priceperea, Cunoştinţa.“

„Şapte sunt stâlpii peste care înţelepciunea lui Hristos a zidit casa Sa (Biserica).“, „Mântuitorul porunceşte să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte.“, „Şapte sunt duhurile care stau înaintea lui Dumnezeu şi a scaunului Său de domnie.“, „Şapte sunt urgiile apocaliptice.“, „Şapte sunt duhurile lui Dumnezeu pe care le trimite în tot pământul.“, „Şapte sunt cele vrednice lui Hristos: puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava, binecuvântarea.“

În plus, regulile bisericii sunt legate tot de cifra 7, iar pentru a fi scăpați de boli, se citesc la Sfântul Maslu, 7 Evanghelii. Se spune că tot cifra 7 este cea aducătoare de belșug, bunăstare și fericire.

Dincolo de realitatea matematica a cifrei 7, stiintele oculte, dar si traditia biblica vorbesc despre o forta magica si spirituala de exceptie, exprimata in simboluri adesea obscure, al caror inteles nu a fost pe deplin relevat.

In Vechiul Testament, cu acest numar Dumnezeu a stabilit reguli pe pamant si a hotarat vremuri pentru implinirea multor evenimente in viitor, inclusiv sfarsitul acestei lumi, scrie almeea.ro. Observam ca Dumnezeu se foloseste de numarul sapte chiar de la inceputul intocmirii acestei lumi. Dumnezeu a creat lumea in sase zile, iar in ziua a saptea s-a odihnit (Geneza 2.1-2). Simbol al acestei lucrari este saptamana noastra de sapte zile: sase zile lucratoare, iar a saptea zi de odihna.

Numarul sapte a fost regula tuturor sarbatorilor din Vechiul Testament: ziua a saptea, a sambetei (Levitic 23.3). Saptamana a saptea, a cincizecimii (Levitic 23.15-16). Luna a saptea, sarbatoarea corturilor. Sapte zile de odihna in corturi, in amintirea eliberarii evreilor din robia egipteana, cand patruzeci de ani au locuit in corturi (Levitic 23.34-43). Anul al saptelea – incetarea a tot lucrul si odihna pamantului. In acel an nu se semanau ogoarele, ci se consuma numai ce dadea pamantul de la sine (Levitic 25. 2,4, 21). Sapte saptamani de ani – „Anul jubiliar”. De sapte ori cate sapte ani de odihna. Era anul de eliberare al tuturor robilor, de iertare a datoriilor si de odihna a pamantului (Levitic 25.8-12).

Sapte brate trebuia sa aiba sfesnicul din „Cortul intalnirii”. Sapte popoare trebuia izgonite din calea poporului evreu de catre ingerul Domnului, inainte de a ajunge ei in tara unde curge lapte si miere. Saptezeci de ani a stat poporul Iudeu in robia babiloniana pentru pacatele si nelegiuirile lor inaintea Domnului. La sfarsitul acestor saptezeci de ani de robie, Dumnezeu a facut cunoscuta profetului Daniel soarta poporului Israel pana la distrugerea lui ca natiune. „Saptezeci de saptamani sunt hotarate pentru poporul tau si pentru cetatea ta cea sfanta pana ce faradelegea va trece peste margini.” (Daniel 9.24) „Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns-Cel-Vestit sunt sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare.” (Daniel 9.25) „Iar dupa cele saizeci si doua de saptamani Cel-Uns va pieri fara sa se gaseasca vreo vina in El, iar poporul unui domn va veni si va darama cetatea si templul. Si sfarsitul cetatii va veni prin potopul maniei lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi – prapadul cel hotarat.” (Daniel 9.26)

Numarul sapte in Noul Testament

Conform cu genealogia prezentata de Sf. Ev. Luca, nasterea lui Iisus Hristos s-a produs in generatia a saptezeci si saptea de la Adam (Luca 3.23-39). Spre deosebire de genealogia Sf. Ev. Luca, Sf. Ap. si Ev. Matei, in genealogia sa, numara neamurile cu incepere de la Avraam: „Astfel toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece. De la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece. Si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece.” (Mat.1.1-17) Numarul paisprezece este un numar de doua ori sacru, fiindca este de doua ori sapte.

Ca sa intelegem cat de sacru si respectabil este numarul sapte, simbolul celor mai adanci mistere, in Noul Testament, cu acest numar Dumnezeu a insemnat duminica, a saptea zi a saptamanii. Duminica a inceput a crea lumea psihica, spirituala. Duminica s-a nascut Iisus Hristos. Duminica a intrat in Ierusalim ca imparat si biruitor al mortii. Duminica a inviat din morti. Duminica a trimis pe Sfantul Duh si a intemeiat Biserica. Sapte taine sau mistere a instituit Iisus Hristos pentru mantuirea omenirii. Sapte au fost „Sinoadele ecumenice” care au stabilit Crezul crestin si alte dogme. De saptezeci de ori cate sapte sa iertam, i-a zis Iisus lui Petru. Sapte Evanghelii se citesc la taina Sfantului Maslu. In Apocalipsa Sf. Ioan se vorbeste despre sapte epistole catre sapte biserici; sapte sfesnice de aur; sapte stele; o carte cu sapte peceti; sapte ingeri cu sapte trambite; sapte pedepse din urma; sapte ingeri cu sapte cupe etc.