Cântăreaţa Dana Nălbaru a vorbit despre alegerile care i-au schimbat viaţa şi a dezvăluit motivul pentru care a decis să adopte un copil.
Dana Nălbaru este căsătorită cu actorul Dragoş Bucur şi au împreună trei copii – doi biologici, Sofia şi Kadri , şi unul adoptat, Roxana . De când s-a retras din lumina reflectoarelor, Dana şi-a dedicat aproape tot timpul creşterii copiilor şi spune că nu are de gând să mai revină pe scenă. Totuşi, de curând, cântăreaţa a dat startul unor întâlniri cu publicul în mai multe oraşe, sub numele de „Redescoperă iubirea“.
După o lungă perioadă în care nu a mai vrut să apară în public, Dana Nălbaru a acceptat să vorbească despre familie şi alegerile care i-au schimbat viaţa, de ce a adoptat un copil de etnie romă, greutăţile prin care a trecut şi motivele pentru care a ales să se retragă din viaţa publică.
Deşi te-ai retras, stârneşti în continuare interes. Probabil datorită modului în care ai ales să renunţi la viaţa publică.
Nu cred că asta a stârnit interesul, cât alegerile pe care le-am făcut după aceea.
Adopţia unui copil este una dintre alegerile care crezi că a intrigat oamenii?
Da, e unul dintre lucruri. Ai doi copii şi mai vrei să adopţi unul. Oamenilor li se pare interesant.
De ce aţi ales să adoptaţi un copil?
Pentru că ne-am dorit, în primul rând. A fost o dorinţă veche, dinainte de a-l avea pe Kadri. Ne-am dorit să facem un real bine. Am simţit nevoia să salvez viaţa cuiva, oricât de lipsit de modestie sună lucrul ăsta
Cum aţi ales-o pe Roxana?
Am accesat lista copiilor greu adoptabili, lista copiilor pe care nu-i vrea nimeni. Am văzut-o şi în patru luni ne-am cunoscut. La câteva săptămâni după ce ne-am văzut a venit la noi şi a rămas.
Cum a fost ziua în care aţi cunoscut-o?
A fost emoţionantă pentru fiecare dintre noi, însă pentru ea cel mai mult. La momentul respectiv nu mi-am dat seama, dar a fost extrem de emoţionată şi disperată să vină cu noi. A fost fain – era pieptănată, avea o rochiţă roz, se bâţâia, dansa. E foarte drăguţă Roxana. Şi e foarte puternică, mult mai puternică decât orice om am cunoscut vreodată.
Era pe lista copiilor greu adoptabili pentru că este de etnie romă, nu? Te-ai temut de faptul ca va trebui să înfrunţi prejudecăţi şi să o înveţi şi pe ea să facă asta?
Nu, niciun moment. De nimic nu m-am temut şi de nimic nu mă tem. Eu nu sunt rasistă, nu mă interesează ce cred oamenii din jur.
Dar pentru ea îţi este teamă?
Am încredere că împreună cu Dragoş o să reuşim să o pregătim pentru viaţă. Ea a făcut nişte progrese extraordinare. Are aproape 7 ani, a trecut prin nişte lucruri foarte grele. O admir pentru cum este şi pentru tăria pe care o are. Acum merge la şcoală, şi-a făcut prieteni, e pe un drum extraordinar de bun. Chiar suntem mândri de ea.
Ce aţi învăţat din interacţiunea cu Roxana?
În primul rând că iubirea trebuie să fie necondiţionată şi să avem răbdare. Oricât de greu ne este nouă, altora poate să le fie mai greu.
