De foarte multe ori ni s-a întâmplat în viață să ne aflăm în fața unei situații căreia să nu-i prea vedem rezolvarea. Printre acestea se numără și spinoasa problemă a vecinilor gălăgioși, care fac ei ce fac și ne perturbă somnul și activitățile de zi cu zi.
Dar, cum orice situație dificilă are și circumstanțele ei atenuante, să presupunem că, probabil, nici măcar nu-și dau seama că deranjează. Luând în calcul această posibilitate, de obicei, cel mai indicat ar fi să începem prin a fi politicoși și abia în cazul în care, după primele câteva încercări, abordarea nu funcționează, să luăm măsuri ceva mai drastice.
Credeți-ne, și ceilalți vecini vă vor mulțumi, sau, poate, unii dintre ei chiar vă vor susține în demersul dvs.!
În primul și în primul rând, atunci când vă confruntați cu problema vecinilor zgomotoși, siguranța dvs. și a familiei dvs. trebuie să fie prioritară. În cazul în care vecinul nu este un om de înțeles și, deci, nu vă simțiți confortabil în a-l înfrunta, atunci nu o faceți.
Apelați la asociația de locatari, sau chiar (dacă este necesar) la poliția de proximitate, pentru a face față cuiva care vă dă o anumită nesiguranță sau prezintă un anumit pericol.
Chiar dacă este vorba de un câine care latră, de o mașină de tuns iarba, de un copil care plânge sau care bate mingea, de un sistem de alarmă sau de orice alt sunet puternic, zgomotul nedorit este unul dintre cele mai frustrante aspecte ale conviețuirii în apropierea altor oameni.
Cum este și firesc, ne dorim cu toții ca atunci când dormim sau ne concentrăm asupra unor lucruri să avem parte de liniște, dar, totodată, nici noi, la rândul nostru, nu vrem să fim trași la răspundere pentru cel mai mic zgomot.
Pentru a vă ajuta să decideți dacă soluția problemei este depunerea unei plângeri sau doar muștruluirea vecinului cu pricina, iată câteva aspecte la care să reflectați:
Încercați să stabiliți dacă zgomotul este intenționat și dacă poate fi evitat
Primele întrebări pe care trebuie să vi le puneți sunt cine face zgomot (cățel, pisică, copil) și cât de mult poate fi el controlat. Înainte de a vă lăsa condus de gânduri urâte despre vecinul dvs. nechibzuit – gânduri care doar vă vor amplifica întreaga situație – încercați să identificați cine produce zgomotul respectiv și dacă există cineva care îl poate controla.
Un bebeluș care plânge într-un apartament vecin sigur nu e distractiv de ascultat, mai ales când se întâmplă la ore foarte incomode, dar gândiți-vă că nici părinții nu pot controla pe de-a-ntregul situația.
Îl leagănă, probabil, și îl hrănesc, dar mai mult de-atât nici ei nu prea au ce să facă. În mod clar și ei și-ar dori un copil fericit, care să nu le facă nopți albe, așa că imaginați-vă că nu este o acțiune intenționată. Este ceva temporar, și acest lucru ar trebui să vă ajute să vă calmați un pic.
Gândiți-vă la durată și toleranță
Cât timp durează zgomotul și cât de mult vă deranjează? Probabil că puteți tolera un antrenament de baschet sau o repetiție la trompetă dacă știți că într-un final, fie chiar și după câteva minute bune, acest zgomot va înceta.
Uneori, doar știind că zgomotul se va termina la un moment dat, este suficient pentru a-l face suportabil. Puteți, totuși, să aveți o conversație amicală cu părinții copilului sau chiar cu vecinul cu trompeta pentru a câștiga câteva lămuriri cu privire la durata zgomotului cu pricina.
Un ”Bună, Andrei, mă întrebam cât timp intenționezi să repeți la trompetă” este întotdeauna binevenit. Unul dintre primii pași spre găsirea unei soluții poate fi prin simpla aflare a timpului acordat unei activități cu ”ecou”.
Fiți înțelegători, întrebați dacă zgomotul chiar e necesar și oferiți/așteptați soluții
Dacă mașina de tuns iarba a vecinului vă trezește la 6:30 sau practicarea sportului și a zdrăngănitului unui instrument are loc la ora 22:00, interval de odihnă pe care toată lumea ar trebui să-l respecte, acestea sunt motive care să vă conducă la cererea categorică a unor clarificări.
În funcție de vecinul respectiv și de relația dvs. cu acesta, îl puteți interpela respectuos solicitându-i, dacă este posibil, să tundă iarba sau să repete la o altă oră, stabilită chiar de comun acord (dacă vecinul este de bună credință).
Spuneți-vă întotdeauna că nu faceți nimic rău în a întreba sau a cere lămuriri, în cel mai cuviincios mod cu putință, sau, cel puțin, în a-i permite aproapelui dvs. să știe că activitatea sa îi afectează pe cei din jur.
Indiferent de răspuns, veți ști că ați încercat. Încercați să găsiți o soluție viabilă de ambele părți. Poate, cine știe, o conversație de genul acesta va fi începutul unei frumoase relații de prietenie.