Cum este corect – pate sau pateu? Poate că acest substantiv ar fi rămas într-un plan secund de interes, implicit variantele lui (pate/pateu), dacă nu aş fi dat, pe Internet, peste un articol oripilant nu din punct de vedere lexical, ci ca realitate greu de acceptat, parcă venită dintr-un film horror, într-un articol cu titlul – “Ciocârliile româneşti sunt transformate în pateu mediteranean”, în care se spune că “Principalii inamici ai acestei specii sunt vânătorii străini, care ucid în masă ciocârliile româneşti de câmp, a căror limbă este folosită la prepararea pateului. După ce este lăsată fără limbă, în meniurile italieneşti, reţetele cu allodole (ciocârlii) sunt cele mai sofisticate: combinate cu trufe, sosuri, sau servite fripte, cu oasele iţite ca niste beţisoare de chibrituri”.
Precum la unele imagini oferite de televiziuni, articolul menţionat anterior ar fi trebuit să fie însoţit de avertismentul “Informaţii care vă pot afecta emoţional”. Oricât ar susţine cineva că asemenea orori (şi nu este vorba aici de sintagma “pateu mediteranean” sau de forma substantivului “pate”/”pateu”) ar putea fi justificate prin dorinţa de “rafinare”/”sofisticare” a preparatelor culinare, a gustului, sunt limite dincolo de care omul pare a fi iresponsabil faţă de natura graţie căreia viaţa lui este posibilă.
Revenind la problema lingvistică din titlul articolului – Cum este corect – pate sau pateu? – trebuie ştiut că DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române) oferă următoarele precizări: “PATÉU, pateuri, s. n.1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, asezat în foi si umplut cu brânză, tocătură de carne etc. 2. (În forma pate) Pastă de ficat, de carne sau de peşte amestecată cu condimente; pastet; (la pl.) sortiment dintr-o astfel de pastă. [Var.: paté s. n.] – Din fr. paté”.
În DOOM2 (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române), unde se înregistrează şi diverse schimbări în privinţa formelor şi sensurilor unor cuvinte, fenomen firesc, dictat de dinamica limbii şi de felul în care uzul limbii impune, la un moment dat, modificări, se găsesc înregistrate, ca articole de dicţionar separate, ambele forme: “*paté (~ de ficat) s. n., art. Patéul; (sorturi) patéuri “ şi “patéu (produs de patiserie) s. n., art. Patéul; pl. patéuri”.
Asteriscul (steluţa – *) din dreptul cuvântului “*pate” indică faptul că este un element nou (de dată recentă) introdus în DOOM2, faţă de dicţionarele mai vechi.
Prin urmare, la singular, nearticulat, ambele forme sunt corecte, dar au sensuri diferite: Pate – Pastă de ficat, de carne sau de peşte , iar Pateu – Preparat culinar din aluat, cu umplutură etc. Spunem corect, de exemplu: “Am cumpărat un pate de ficat preparat tradiţional/Cel mai bun pate este cel fără E-uri” etc., dar “Un pateu cu fructe este mai bun decât un pateu cu brânză/Un pateu bun este cel cu foietaj franţuzesc” etc.
La singural articulat, precum şi la plural nearticulat sau articulat, formele pentru cele două sensuri sunt identice. Exemple: “Pateul de ficat este mai scump decât pateul cu fructe”/Nişte pateuri/Pateurile preparate în casă, indiferent că sunt de ficat, cu foietaj etc. sunt mai bune decât cele din comerţ”.
Cum este corect – casino/ cazino/ cazinou?
Deşi unora li se pare de « bon ton » să folosească variantele casino sau cazino, singura formă corectă, în limba romană, a acestui substantiv este cazinou (în –ou), cu formă corespunzătoare de plural cazinouri (local public, cu săli special amenajate pentru jocuri de noroc, pentru spectacole si chiar cu restaurant).
Cuvântul este un neologism, împrumutat din franţuzescul casino, şi acesta preluat din limba italiană, unde are aceeaşi formă, având valoarea unui diminutiv, cu sensul « casă mică ». Sensul consacrat încă din perioada Renaşterii (secolele al XIV-lea – al XVI-lea) este cel care s-a conservat până astăzi, de loc destinat jocurilor şi diverselor distracţii. La Veneţia, renumită prin saloanele sale şi prin faptul că aici venea « lumea bună » din diverse părţi ale Europei (nobili, negustori bogaţi, artişti etc.), în perioada respectivă, cuvântul sinonim era ridotto.
La Florenţa, în secolul al XVIII-lea, era celebru un Casino dei nobili (Cazinou al nobililor), iar la Paris, primul mare cazinou a fost deschis în secolul al XIX-lea.
