Radio Simplu

Boala tăcută de care suferă milioane de oameni. Nu dă niciun simptom decât până târziu

Osteoporoza este o afecțiune a sistemului osos, prin care țesutul osos își pierde calitatea, devenind fragil („os poros, rarefiat”). Este o afecțiune degenerativă care evoluează tăcut, în timp, iar cel mai mare risc este reprezentat de fracturarea cu ușurință a oaselor. În general, acest lucru se întâmplă în urma unei lovituri sau a unei căderi, iar până atunci nu apare niciun alt simptom.

În întreaga lume, una din trei femei și unul din cinci bărbați cu vârsta peste 50 de ani suferă de osteoporoză. Mai ales femeile aflate la menopauză sunt în zona de risc, iar printre alți factori predispozanți se numără: cei genetici (densitate osoasă redusă la fiicele mamelor cu osteoporoză), hormonali (afecțiuni tiriodiene, contracepția prelungită), anumite boli (digestive inflamatorii, artrita reumatoidă), alimentația necorespunzătoare, anumite medicamente, consumul excesiv de alcool / tutun, sedentarism.

Oasele sunt formate din țesut conjuctiv specializat, un amestec de matrice organică densă și componentă materială anorganică. Oasele sunt segmente cu formă, dimensiune și densitate variabilă, toate formând sistemul scheletic care ne permite să ne mișcăm și ne protejează organele. Osteoporoza face ca oasele să devină mai poroase și mai fragile, crescând considerabil riscul de fracturi dureroase și adesea invalidante (fracturi de fragilitate).

Reumatologie la OCH

Ș.L. Dr. Daniela Dușa, medic primar reumatologie la OCH explică: „Osteoporoza mai este numită și „boala tăcută”, deoarece majoritatea oamenilor nu știu că au osteoporoză până când nu suferă o fractură de os în urma unei căzături sau a unei lovituri minore – ceva care, în mod normal, nu ar fi cauzat o leziune atât de drastică. Statistic, chiar și după ce își fracturează un os, aproximativ 80% dintre pacienți nu sunt încă diagnosticați și tratați pentru osteoporoză, boala de bază care a provocat fractura.”

De la naștere și până la vârsta adultă, oasele noastre se dezvoltă și cresc până când, la jurul vârstei de 20 de ani, ating ceea ce se numește masa osoasă maximă (masa osoasă de vârf) – momentul în care oasele sunt cele mai puternice, mai dense și, implicit, mai puțin predispuse la fracturi. De-a lungul vieții, osul se reînnoiește în mod constant, osul nou înlocuind osul vechi, iar acest lucru ajută la menținerea unui schelet puternic. Însă în cazul persoanelor cu osteoporoză, există un dezechilibru între cele două procese, se pierde din ce în ce mai mult os și nu mai este înlocuit, ceea ce duce la scăderea densității minerale osoase. Acest lucru înseamnă că oasele devin treptat fragile și mai susceptibile de a se fractura.

Diagnosticarea precoce a artritei reumatoide

Cele mai frecvente fracturi asociate cu osteoporoza sunt localizate la nivelul șoldului, coloanei vertebrale și la nivelul pumnului (epifiza distală a radiusului). Fracturile prin tasarea vertebrelor apar la eforturi minime (aplecare, rotire, strănut, ridicarea unui obiect ușor), în special în zona toracală medie și inferioară și a celei lombare superioare. Persoanele afectate rămân cu dureri cronice, deformări de coloană și pierd din înălțime. Fracturile de șold apar mai ales prin cădere; de multe ori duc la incapacitate fizică severă şi necesitatea îngrijirii la domiciliu timp îndelungat.

Diagnosticul timpuriu al osteoporozei este important, deoarece un os fracturat crește riscul de a suferi și mai multe fracturi– ceea ce duce la invaliditate pe termen lung și la pierderea independenței. Una din patru femei care are fractură vertebrală datorată osteoporozei, în decurs de un an, va mai avea o nouă fractură tot la nivelul vertebrelor. După o fractură de șold, aproximativ un sfert dintre persoanele în vârstă mor sau nu mai merg niciodată. O fractură nu afectează oamenii doar fizic, ci și emoțional. Ea reduce calitatea generală a vieții, ducând adesea la depresie și izolare, deoarece interacțiunea socială se reduce, iar persoanele afectate nu mai sunt capabile să desfășoarele activitățile pe care le făceau înainte. Pierderea pe termen lung a independenței și a mobilității poate pune presiune fizică, emoțională și financiară asupra pacienților înșiși, precum și asupra rudelor și prietenilor. Supraviețuitorii unei fracturi de șold se confruntă cu pierderea independenței, 40% dintre ei fiind incapabili să meargă în mod independent și 60% având nevoie de asistență un an mai târziu, iar 80% sunt limitați în alte activități, cum ar fi condusul și cumpărăturile.

Calcularea riscului de fractură se poate calcula folosind algoritmul FRAX, un instrument elaborat de Universitatea Sheffield care ţine cont de vârstă, sex, indicele de masă corporală, consumul de alcool, tutun , glucocorticoizi, dar şi de antecedentele personale şi heredo-colaterale. Acest algoritm calculează probabilitatea de fractură pe 10 ani.

„Diagnosticul de osteoporoză se stabilește prin măsurarea densității osoase. Metoda uzuală de diagnostic este osteodensitometria DEXA, care utilizează două fascicule de raze X de densități diferite, ceea ce permite diferențierea densității osoase de a țesuturilor moi din jur. Metoda nu este dureroasă, nu necesită pregatire prealabilă și nu prezintă niciun risc pentru pacient. Iradierea este nesemnificativă (cât cea a mediului ambiant); singura contraindicație este existența unei sarcini. De asemenenea, examinarea trebuie făcută la cel puțin o săptămână după o investigație cu bariu sau două zile de la o altă examinare cu substanță de contrast.Osteodensitometria se recomandă tuturor femeilor, după instalarea menopauzei; frecvența controlului ulterior o stabilește medicul specialist.

Și bărbații pot suferi de osteoporoză (mai ales fumătorii și cei cu boli cronice ce urmează tratament cortizonic), iar osteodensitometria le este indicată.

Prin obținerea unui diagnostic precoce, persoana poate fi tratată mai eficient. Tratamentul osteoporozei urmărește reducerea distrucției osoase” ne relatează Ș.L. dr. Daniela Dușa.

De reținut: există lucruri pe care fiecare persoană le poate face pentru a preveni această afecțiune și pentru a-și menține oasele puternice, respectiv să urmeze o dietă sănătoasă, echilibrată, să facă exerciții fizice în mod regulat (este perfectă și o plimbare zilnică de 30 de minute), să evite factorii negativi ai stilului de viață și să afle dacă are factori de risc pentru osteoporoză.