Radio Simplu

Cum e noaptea dintre ani pentru oamenii fără adăpost, care abia își duc zilele. Revelion cu urme de artificii pe cer și o felie de tort de ciocolată

Oamenii străzii sunt primii care se duc la culcare în noaptea de Revelion și tot primii care se trezesc în prima zi a noului an. Cei mai mulți nu știu direcția în care să o apuce. Când nu ai acoperiș deasupra capului este greu să speri sau să mai fii rațional. Noaptea de Revelion este la fel ca toate celelalte: o luptă pentru supraviețuire.

Reporterii ziarului Libertatea au petrecut noaptea dintre ani într-un centru pentru persoanele fără adăpost, un loc unde oamenii numără zilele, nu anii. Zilele în care au ce mânca, când au unde înnopta, zilele pe care le mai au de trăit. Papuci, pijamale și priviri către un cer care se încăpățânează să rămână întunecat Miezul nopții: La 20 de minute de mers pe jos de la Piața Constituției, unde are loc cel mai mare concert de Revelion din București și sute de persoane dansează pe muzica O-Zone, în jur de 60 de persoane sunt în pat de cel puțin o oră. Doar câțiva dintre oamenii în pijamale albastre sau albe și papuci din cauciuc stau pe trepte ridicându-și privirea către cer. Afară sunt – 4 grade. Speră să vadă artificiile care se aud dincolo de clădirile care îi înconjoară de parcă ar vrea să-i ascundă de restul lumii. O femeie cu ochii curioși, dar încercănați se uită pe geam la tinerii care aprind pocnitori pe stradă.

„Mai bine nu ieșeam. Mai mult îmi fac rău că nu sunt lângă familia mea“, spune Rareș Răduleț, în vârstă de 40 de ani. După un sfert de oră, se văd câteva secunde licăriri de artificii dinspre spatele clădirii, dar și pe acelea n-au apucat să le vadă toți. “La mulți ani!” “Trăiască familia ta”, strigă un alt bărbat în timp ce îmbrățișează un bătrân. O femeie cu părul scurt stă retrasă într-un colț și fumează.

Ora 17.00 Ajungem pe Calea Șerban Vodă nr. 164 la adăpostul temporar de noapte ODESA. Este un spațiu creat de Carusel, o asociație ce oferă suport pentru persoanele fără adăpost, în parteneriat cu Primăria Capitalei. Cum intri în curtea unde se află adăpostul, înainte de acesta, pe partea stângă, sunt barăci improvizate de oameni ai străzii. Dincolo de zidul betonat al curții, în partea dreaptă, se află o casă veche cu două etaje unde trăiesc tot oameni fără adăpost, iar în partea stângă, un bloc nou de locuințe și unul în construcție.

Deși adăpostul de noapte se deschide după ora 19.00, 20 de oameni se află deja în fața acestuia. Multe sunt femei de la 40 de ani în sus, îmbrăcate cu mai multe straturi de haine, cu plase sau ghiozdane în spate unde țin haine de schimb și actele. E tot ce au. Au venit mai devreme să se asigure că prind unul dintre cele 64 de paturi. Sunt împărțite câte patru în 16 containere, lipite unul lângă altul, care formează adăpostul de iarnă. Oamenii sunt mai mulțumiți de acest centru dezvoltat de un ONG față de cele realizate exclusiv de autoritățile locale.

Poartă o haină de blană, o bască neagră și pantaloni cu animal print. Dacă ai vedea-o pe bulevardele Bucureștiului, n-ai crede că e un om al străzii. “Mi-o plăcut mereu să fiu elegantă, dar viața nu m-a ajutat”, ne spune bătrâna al cărei nume și trecut dorește să le păstreze pentru ea.

Domnul director și tortul de ciocolată Ora 18.00: O mașină albă ajunge în fața adăpostului. Livrează cina caldă pentru cei care vor dormi aici la noapte. În seara asta au pui cu sos și pilaf. Iar pentru că astăzi este Revelionul, cei 8 lucrători sociali și voluntari de la Carusel care lucrează pe această tură le-au făcut o surpriză beneficiarilor: au comandat tort de ciocolată. În capătul culoarului alb care desparte camerele bărbaților de-ale femeilor, un bărbat înalt de etnie romă pregătește masa și ceaiul cald pentru beneficiari. Este Marian Ursan, directorul executiv Carusel. Oamenii care vin la adăpost îi spun domn director. Apelativul l-a căpătat pentru că este foarte strict în privința respectării regulilor din ODESA.

Tânărul care a pierdut tot Ora 23.00

Până acum, toți oamenii înscriși pe listă au făcut duș, s-au schimbat în pijamale, au mâncat și sunt în pat. Unii dorm adânc, în timp ce alții citesc câte o carte din cele aduse de Carusel sau butonează telefonul. Pe hol însă, mai sunt câțiva bărbați. Voluntarii Carusel hotărăsc că nu-i pot lăsa să doarmă afară și decid să pună pături pe jos. Printre cei care n-au prins un pat se află și Cristi, un tânăr de 31 de ani.

Cristi știe că nu e pe lista pentru locuri în pat, dar speră că va fi primit să doarmă pe jos în adăpost. Până va afla, a intrat câteva minute pentru a merge la toaletă și pentru a-și încălzi mâinile. Toată lumea zice «Vaaai, eu nu aș rezista în condițiile astea», dar când viața te supune încercărilor, îți dai seama că te poți adapta în orice situație. Cristi: Spune rușinat că a ajuns pe străzi din cauza păcănelelor. “Iubita și familia mea nu m-au mai acceptat. Am pierdut tot. Oamenilor le este ușor să-mi zică«Băi, lasă-te», dar păcănelele sunt ca heroina. Banii, sunetele aparatelor, totul îți creează o adrenalină de care devii dependent”, spune tânărul.