Imbracat cu o camasa in dungi si blugi, baietelul din imagini face deliciul asistentei prin miscarile lui incredibile pe care le executa cu un dinamism de invidiat.
La numai doi ani, William Stokkebroe danseaza cu multa dragalasenie in ritm de Jive in fata unei multimi impresionante de spectatori.
Pentru el, aceasta reprezentatie inedita este un moment de distractie maxima in care pustiul se simte in lumea lui.
Dupa ce i-a urmarit pe parintii lui, Kristina si Peter Stokkebroe practicand dansul la Studie43, studioul de dans pe care il detin in Danemarca, el a prins in mod clar cateva miscari si doreste sa le arate tuturor ceea ce a invatat.
Suntem fermecati privindu-i agilitatea cu care isi misca piciorusele mici. Cu multa naturalete el acopera intreg ringul de dans, lucru care ii aduce admiratia celor din jur.
Pe parcursul dansului, William se opreste cate putin parca pentru a spune tuturor ca merita sa fie aplaudat pentru reusita lui.
Acest copil talentat are un viitor atat de luminos in fata. De-abia asteptam sa-i vedem mai multe miscari incredibile si distractive.
O statistică recentă arată că peste 40 la sută dintre copiii români sunt supraponderali. Pe lângă alimentaţia proastă şi abuzul de dulciuri, o altă cauză este lipsa de mişcare. Din ce în ce mai puţini copii din România fac sport.
Pentru cei care îşi doresc o viaţă sănătoasă pentru copiii lor şi nu ştiu ce sport să aleagă, iată câteva sfaturi pe care le oferă Alexandru Ghica – profesor kinetoterapeut absolvent al ANEFS, Bucureşti.
Înotul – sportul recomandat copiilor până la patru ani
Astfel, pentru copiii de până la 4 ani principala recomandare este înotul: „Pentru copiii care au între zero şi patru ani un sport cu predilecţie neinvaziv, fără efecte adverse asupra corpului este înotul.
Este un sport care îi atrage, care se mulează perfect pe vârsta lor. Se dezvoltă tot ce înseamnă simţuri kinestetice, cele care ţin de mişcare, cum ar fi pipăitul, iar masajul pe care îl face apa asupra corpului îl ajută pe copil ca în viitor să se dezvolte frumos. Toate acestea fac parte din categoria deprinderilor motrice utilitar aplicative care îl vor ajuta enorm pe copilul dumneavoastră în viaţă”.
Înotul este recomandat chiar şi copiilor care se tem de apă – pentru că există şi astfel de cazuri – situaţie în care implicarea părinţilor este obligatorie: „Înotul este foarte bun şi pentru copiii care se tem de apă.
În această situaţia este foarte important ajutorul părinţilor. Este importantă legătura între părinte şi copil, pentru că el are încredere într-o figură cunoscută, care poate fi mama sau tată.
Dacă îi este frică de apă atunci trebuie să intre în bazin cu unul dintre părinţi. Este liniştit din punct de vedere emoţional şi se poate concentra asupra înotului”.
Sporturile de contact îi formează copilului un caracter ostil
După ce copilul a trecut de patru ani, a ajuns la grădiniţă, vă puteţi gândi şi la alte sporturi. Dar, în nici un caz, la sporturile violente: karate, judo sau box.
„Pentru copiii care intră la grădiniţă şi se pregătesc de şcoală, undeva între patru şi şapte ani, cele mai bune sporturi sunt, nu neapărat în această ordine: mersul pe bicicletă, înotul, joaca cu mingea – nu sport, doar o joacă – şi alergările uşoare în parc.
În nici un caz nu recomand copiilor de această vârstă sporturile de contact, sporturile agresive, din două motive: din punct de vedere osteoarticular, legat de procesul de creştere a copilului şi latura afectivă a acestui sport”, spune Alexandru Ghica, care explică de ce nu este bine să îţi doreşti ca băiatul tău, spre exemplu, „să ştie să se bată”:
„Eu nu mi-aş duce copilul cât timp este în creştere la un sport de disciplină. Disciplina se face mai târziu. El nu trebuie acum să înveţe cum să lovească un copil, cum să dea cu pumnul sau cum să fie agresiv.
Este o eroare gravă, din punct de vedere afectiv, să duci un copil la un sport de contact acolo unde poate să mănânce el bătaie, să fie dominat de un copil mai mare sau mai mic decât el. Un puşti care este dominat fizic de un alt puşti, de vârsta lui, sau chiar mai mic, nu va uita uşor chestia asta.
Şi de ce să nu-i facem noi părinţii un caracter puternic, de ce să nu fie pe picioarele lui în alte sporturi, unde competiţia nu este chiar directă. Sporturile de contact, bătaia – pentru că asta este de fapt – îi formează copilului un caracter ostil”.
Mersul pe bicicletă, recomandat în locul rolelor
Şi dacă nu îţi duci copilul la sală şi preferi să mergi cu el undeva în aer liber, de preferat într-un parc, există şi în cest caz sporturi de evitat, dar şi sporturi care pot ajuta foarte mult.
„Nici sporturile de echipă nu sunt recomandate la această vârstă, ca să rămânem în categoria copiilor de grădiniţă sau de clasa întâi . În general sporturile de echipă necesită o coordonare, o anumită predispoziţie mentală pentru că în aceste sporturi trebuie să fii atent nu numai la ce faci tu, ci şi la echipă, la ce fac coechipierii tăi”, explică Alex Ghica, care spune că trebuie să evitaţi sporturile care solicită corpul cu duritate:
„La aceste vârste, pentru copii, cele mai bune sporturi sunt cele menţionate mai sus, la care se adaugă un tenis, poate şi puţină gimnastică, dar cu mare atenţie. La această vârstă săriturile nu sunt bune pentru articulaţii. Sunt de prefrat toate sporturile care lucrează cu corpul dar fără buşituri, loviri, sărituri, fără durităţi.
Apoi, mersul pe bicicletă este recomandat categoric în locul mersului cu role. Copiii mici, de până în şapte ani, care merg pe role îşi strică picioarele. Ligamentele colaterale interioare ale genunchiului se lărgesc, pot presa meniscurile şi să aibă o laxitate articulară.
O să vedeţi în parc copii mici care merg pe role că absolut toţi au picioarele în X. Îşi ţin genunchii apropiaţi pentru că nu au echilibru şi nici forţă”.
