Radio Simplu

Avertismentul unui virusolog care a descoperit Ebola și a avut COVID-19. „Problema e mai complicată. Mulți vor rămâne cu probleme cronice de rinichi și de inimă”

Belgianul Peter Piot (71 de ani), unul dintre cei mai renumiți virusologi din lume, s-a infectat, în martie, cu noul coronavirus. A petrecut ceva timp în spital, iar de atunci a revenit acasă, pentru recuperare, relatează publicația de știință Sciencemag.org.

Piot, care s-a născut în Belgia, a lucrat toată viața lui în domeniul descoperirii virusurilor noi și a luptat împotriva bolilor infecțioase. În 1976, a făcut parte din echipa care a descoperit virusul Ebola. Între 1995 și 2008, timp de 13 ani, a fost directorul Programului Comun al Organizației Națiunilor Unite privind HIV / SIDA, iar, în prezent, este consilier pentru problema coronavirusului al președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Peter Piot a povestit, cu lux de amănunte, lupta lui cu noul coronavirus. El a analizat cu ochiul specialistului tot ce a pătimit și a vorbit și despre singura șansă de a reveni la viața de dinainte de pandemie.

„Virusul dispare, dar consecințele persistă” „Pe 19 martie, am avut febră și capul mă durea îngrozitor. Craniul meu, chiar și părul păreau foarte dureroase, ceea ce era straniu. La momentul acela nu tușeam, dar mi-am spus: «Îl am!» Am continuat să muncesc – eu sunt dependent de muncă -, dar de acasă. Am depus mult efort.

Am fost testat pozitiv, așa cum bănuiam. M-am autoizolat în camera de oaspeți a propriei locuințe. Febra nu a dispărut, deși eu n-am fost niciodată bolnav, nu mi-am luat o zi de concediu medical în ultimii zece ani. Trăiesc o viață destul de sănătoasă și mă plimb regulat.

Singurul factor de risc pentru mine în privința infecției cu noul coronavirus era vârsta mea, am 71 de ani. Dar eu sunt un optimist și am așteptat să treacă. Dar n-a trecut.

Pe 1 aprilie un prieten medic m-a sfătuit să fac un examen amănunțit deoarece febra și, mai ales, epuizarea erau din ce în ce mai grave”, a povvestit Piot. El a relatat cum a descopert după o radiografie că are o pneumonie severă, tipică COVID-19, precum și o pneumonie bacteriană. „M-am simțit permanent epuizat, deși, în mod normal, debordam de energie. Nu a fost doar oboseală, ci epuizare completă. Nu voi uita niciodată acest sentiment. A trebuit să fiu internat, deși, între timp, testul meu a ieșit negativ. Acest lucru este tipic și pentru COVID-19: virusul dispare, dar consecințele sale persistă săptămâni întregi ”, a mai precizat belgianul.

În cameră a fost liniște, pentru că nimeni nu putea vorbi „Eram îngrijorat că voi fi pus imediat pe un ventilator, deoarece am văzut informații că astfel crește șansa de a muri. Am fost destul de speriat, dar, din fericire, mi-au dat doar o mască de oxigen și asta s-a dovedit a fi suficientă”, a mai spus el.

A fost apoi internat într-o cameră de izolare, alături de o persoană fără adăpost, un bărbat din Columbia și unul din Bangladesh, toți diabetici. Am ajuns într-o cameră de izolare din anticamera departamentului de terapie intensivă.

„Nu puteam să șoptesc de săptămâni întregi. Chiar și acum, vocea mea își pierde puterea seara. Dar întotdeauna am avut această întrebare în cap: Cum voi fi când voi ieși din asta?”, a mai povestit virusologul. „Am luptat toată viața împotriva virusurilor și acum m-au prins!” „După ce am luptat împotriva virusurilor din întreaga lume timp de mai bine de 40 de ani, am devenit expert în infecții. Mă bucur că am avut corona și nu Ebola. Am citit ieri (n.r. – pe 1 mai) un studiu științific care a concluzionat că sunt 30% șanse de a muri dacă vei ajunge la un spital britanic cu COVID-19. Aceasta este aproximativ aceeași rată globală a mortalității ca Ebola în 2014 în Africa de Vest. Asta te face uneori să renunți la rațiune și să te predai unor reflecții emoționale.

Acum că am simțit prezența convingătoare a unui virus în corpul meu, mă uit la virusuri diferit. Îmi dau seama că acesta îmi va schimba viața, în ciuda experiențelor pe care le-am avut cu virusurile înainte. Mă simt mai vulnerabil”, a mai precizat specialistul care locuiește la Londra. „La o săptămână după ce am fost externat, am început să respir din nou din ce în ce mai greu. Am revenit la spital, dar, din fericire, am fost tratat în ambulatoriu. S-a dovedit că era vorba despre răspunsul corpului meu la virus, o așa numită «furtună de citokine (n.r. – molecule de natură proteică ce transmit informații între celule diferite )». Mulți bolnavi nu mor din pricina infecției cu noul coronavirus, ci din cauza răspunsului exagerat al sistemului lor imunitar, care nu știe ce să facă cu virusul”, a mai spus profesorul Piot.

„Mulți vor rămâne cu probleme cronice de rinichi și de inimă” Acesta a explicat și ce se întâmplă în corpul omului după ce scapă de infecție. „Mulți oameni cred că acest COVID-19 ucide doar 1% dintre pacienți, iar restul scapă. Dar povestea devine mai complicată”, punctează el.

Mulți oameni vor rămâne cu probleme cronice de rinichi și inimă. Chiar și sistemul lor neuronal va rămâne perturbat. Vor fi sute de mii de oameni în întreaga lume care vor avea nevoie de tratamente precum dializa renală pentru tot restul vieții.