Radio Simplu

Ajunsă într-un adăpost, această căţeluşă a stat retrasă de ani de zile până când reîntâlnește stăpânul

GALERIE FOTO (3)

Când Pakita a sosit pentru prima dată la adăpostul de câini El Arca Animal Partido de Mar Chiquita din Argentina, personalul a aflat că a fost găsită abuzată și abandonată pe străzi.

Pakita a fost primită cu braţele deschise de personalul centrului, inclusiv de voluntara Silvia Ferreyra. Câinele a rămas la adăpost timp de 2 ani. Voluntarii nu i-au găsit niciodată proprietarul sau pe altcineva care să ofere vreo informaţie utilă.

Din păcate, Pakita era foarte singuratică, deprimată și retrasă. Șansele de a fi adoptată se micşorau cu fiecare săptămână care trecea.

Voluntarii de la Arca Animal s-au străduit să găsească o locuinţă pentru Pakita. Ei au decis să-i facă o fotografie şi să o posteze pe Facebook pentru a creşte interesul potenţialelor familii adoptive.

Cu toate acestea, misiunea nu a fost deloc uşoară.

Pakita privea mereu în pământ sau îşi întorcea capul când urma să fie fotografiată. În cele din urmă, au reuşit să facă o fotografie suficient de bună pentru a o posta pe internet.

„Imediat, am primit un mesaj de la o femeie spunându-ne că acesta era câinele fiului ei şi că bărbatul îl căuta!”, a declarat Silvia pentru The Dodo.

Femeia a mai spus că fiul ei, Ariel Naveira, a crezut că nu o va mai revedea niciodată pe Pakita.

Tânărul a sosit la adăpostul de câini a doua zi pentru a vedea dacă Pakita era cu adevărat căţeluşa lui. Evident şi Pakita avea nevoie de confirmarea că Naveira era, de fapt, proprietarul ei. Când au adus-o pe Pakita în faţa stăpânului ei, aceasta nu era sigură cine este.

Se ascundea în spatele picioarelor unuia dintre voluntari şi adulmeca prudentă.

În cele din urmă, ea a început să recunoască un miros familiar şi puteţi vedea exact momentul în care îşi dă seama cine este Ariel. Ce moment minunat!

Pakita este copleşită de bucurie şi sare pe Ariel începând să-i dea multe sărutări.

Pakita este atât de fericită, încât începe să latre şi să dea din coadă. Cel mai probabil acum plânge de bucurie după o perioadă atât de lungă de tristeţe.

Priviţi momentul revederii lor în videoclipul de mai jos:

Specialiștii spun că da, scrie mic.com. Chiar mai mult, câinii nu doar că ne iubesc, dar ne și văd drept familia lor. Dovada că blănoșii se bazează pe stăpânii lor, cărora le dăruiesc afecțiune și protecție, stă într-un recent studiu neuroimaginistic despre cum prelucrează câinele mirosul în creier.

Oamenii de știință de la Universitatea Emory au făcut teste RMN mai multor câini, pentru a măsura răspunsurile neuronale la mirosuri de oameni și câini, familiare sau necunoscute. Câinii cunosc lumea prin miros, iar modul în care procesează mirosul oferă o înțelegere amănunțită a comportamentului social.

Cercetătorii au descoperit că mirosul stăpânului activează „centrul de recompensă” al creierului câinelui, numit nucleu caudat. Câinii interacționează cu stăpânii lor în același mod în care o fac bebelușii cu părinții. Când sunt speriați sau îngrijorați, câinii merg la stăpânii lor, așa cum o fac și copiii mici aflați în dificultate. Acest comportament este în contrast total cu cel al altor animale domestice: de exemplu, pisicile rămân pietrificate, iar caii fug. În plus, câinele este singurul animal care privește în ochi omul.