Narcisistul nu se iubește pe sine doar într-un mod discret, în care să nu ne intereseze. Dacă este un coleg sau un membru din familie, narcisismul lui are urmări. Poate începe prin a fi plictisitor, dar poate sfârși prin a fi periculos. Trebuie să-i cântăm în strună sau să-l punem la locul care i se cuvine?
Cum recunoaștem narcisistul
1. Are despre sine o părere cât se poate de bună. Narcisistul se consideră superior celor din jurul său. Dacă ocupa o poziție de lider, se așteaptă ca toți ceilalți să-i soarbă cuvintele și să-i creadă toate laudele de sine. Să-l admire, să-l copieze timid, să-i ducă trena și să-și ia notițe.
2. Este foarte rapace. Narcisistul își adjudecă întotdeauna tot ce este mai bun: biroul cel mai spațios, locul la fereastră în avion. Nu ezită să-și facă un moft costisitor în dauna altor nevoi ale familiei.
3. Este manipulator. Narcisistul folosește cu ușurință seducția, elogiile, criticile – totul, în scopul de a obține ceea ce dorește, fără să-i pese cum se simte celălat.
4. Este invidios fără discernământ. Concurența directă nu este un criteriu indispensabil pentru ca invidia lui să se declanșeze. Este invidios pe oricine și din orice motiv. Chiar dacă nu are copii, sau are copii preșcolari, îl va invidia pe colegul al cărui fiu a fost admis la o universitate de prestigiu.
Chiar dacă a fost în concediu la Paris, îl va invidia pe colegul care a fost la Viena.
5. Empatie (aproape) zero. Narcisistul nu se sinchisește prea mult de emoțiile celorlalți. Nu se vede decât pe sine, restul lumii fiind decor sau instrumente pentru atingerea propriilor scopuri.
6. Deseori nesocotește regulile, în special pe cele nescrise. Dar nici cele scrise nu par scrise pentru el, ci pentru oamenii de rând. Dacă este tras la răspundere, se simte șicanat. Este în stare să conteste autoritatea, să se revolte, să jignească. Dacă găsește teren slab, uneori îi iese.
