Gata distracția de vară. Nu mai este mult până când sezonul rece își va intra în drepturi, astfel că ne pregătim să trecem la ora de iarnă.
Chiar dacă suntem un pic triști că nu vom mai avea parte de soare și căldură, nu vă faceți griji, și iarna ne putem distra la fel de bine, poate chiar mai bine ca vara, chiar dacă temperaturile scăzute vor predomina și nu ne vor mai permite anumite activități în aer liber.
În fiecare an, în luna octombrie se trece la ora de iarnă, moment în care noaptea devine mai lungă și ziua mai scurtă.
Trecerea la ora de iarnă în 2019 are loc în ultimul weekend din octombrie, ultima noapte de sâmbătă spre duminică, mai exact în noaptea de 26 spre 27 octombrie. La această dată, ora 4:00 va deveni ora 3:00.
Trecerea de la ora de iarnă se face după echinocțiul de toamnă, atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc și trece prin emisfera sudică are loc echinocțiu de toamnă. Pe data de 23 septembrie, echinocțiul reprezintă în mod oficial sfârșitul verii.
Motivul pentru care se recurge la această trecere este tocmai beneficiul adus de lumina naturală pe o durată cât mai lungă de timp.
Această zi va fi cea mai lungă zi din an, ceea ce înseamnă că ziua de 27 octombrie va avea 25 de ore în loc de 24 de ore.
Trecerea la ora de iarnă este o veste bună pentru români, deoarece ceasul este dat înapoi cu o oră și vom putea dormi mai mult.
În România, ora se schimbă de două ori pe an
Schimbarea orei în România se face de două ori pe an, adică trecerea de la ora de iarnă la ora de vara, și invers, cu scopul de a beneficia de cât mai multă lumina naturală în lunile de pe perioada verii.
Schimbarea orei de vară, respectiv de iarnă, se face în preajma echinocțiilor de primăvară și de toamna, când ziua e mai mare decât noaprea, respectiv când durata nopții e mai mare decât durata zilei.
Ora de iarnă și ora de vară
Ora de iarnă
Ora de iarnă este ora legală oficială standard, de multe ori doar ora oficială, legată de conceptul de oră astronomică, folosită în mod normal în majoritatea țărilor sau teritoriilor, în special în emisfera nordică, acoperind calendaristic, de obicei, perioada cuprinsă între lunile octombrie a unui an și aprilie a anului următor.
Ora de iarnă este numită astfel prin contrast cu ora de vară, al cărei scop este folosirea din plin, cât mai mult timp posibil, a luminii Soarelui, prin mutarea înapoi a orei oficiale cu o oră. Cel care s-a gândit prima dată la posibilitatea introducerii acestui tip de orar convențional a fost un neo-zeelandez pe numele Hudson, în 1898.
Ora de vară
Ora de vară este ora legală adoptată de unele țări sau teritorii pe timpul unei părți a anului, cu începere la o dată din timpul primăverii și până la o dată din timpul toamnei. Ora de vară este de obicei cu o oră înaintea orei oficiale standard, care este de multe ori greșit numită, prin contrast cu ora de vară, ora de iarnă.
Ideea trecerii la ora exactă de vară ii apartine celebrului om de stiinta Benjamin Franklin si provine din secolul al XVIII-lea. Acesta a studiat modul în care lămpile cu ulei produceau lumină și cât de eficiente erau acestea.
Ora de vară în România
În prezent, ora de vară se aplică în fiecare an, în ultima duminică din martie (ora 03:00 devine 04:00), și ultima duminică din octombrie (ora 04:00 devine 03:00).
Introducerea orei de vară s-a născut ca o necesitate de război, în timpul primei conflagrații mondiale. Germania și Austro-Ungaria au fost primele țări care au introdus acest sistem, începând cu 30 aprilie 1916, în scopul economisirii rezervelor de cărbune necesare producției de război.
Anunțul oficial în acest sens prevedea că ziua 1 mai 1916 începe la ora 11 a zilei de 30 aprilie, iar ziua de 30 septembrie se va sfârși la o oră după miezul nopții.
Puterile Antantei au adoptat această reglementare un an mai târziu, în 1917. Acest fapt a făcut ca și România să adopte pentru prima dată ora de vară în 1917.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1917, în timpul Primului Război Mondial.
După război s-a renunțat la folosirea orei de vară, aceasta fiind reintrodusă în 1932, din aceleași rațiuni economice. Până în 1939 ora de vară a funcționat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932: 22 mai), ora 00:00 și prima duminică din octombrie, ora 01:00 (ore locale). Între 1 aprilie 1940, ora 00:00, și 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.
Ora de vară a fost reintrodusă în România începând cu 1979.
Prezenta regulă este în vigoare din 1997, până atunci s-au mai aplicat următoarele reguli:
1979 – 1983: prima duminică din aprilie, ora 00:00 (-> 01:00) – ultima duminică din septembrie, ora 01:00 (-> 00:00) (cu excepția anului 1979, când ora de vară a început pe 27 mai);
1984 – 1996: ultima duminică din martie, ora 00:00 (-> 01:00) – ultima duminică din septembrie, ora 01:00 (-> 00:00).
Ora de iarnă și de vară – un mecanism vechi de peste 100 de ani
Deşi ora de vară are o istorie relativ scurtă, de aproximativ 100 de ani, ideea de a prelungi ziua lumină a apărut cu mulţi ani înainte, în Antichitate. Civilizaţiile antice aveau un sistem similar cu al orei de vară moderne, fără să folosească tehnicile moderne de măsurare a timpului.
Dar ideea trecerii la ora de vară i se atribuie mai degrabă politicianului Benjamin Franklin, care a scris un eseu intitulat „An Economical Project for Diminishing the Cost of Light’, trimis editorilor revistei „The Journal of Paris’, în 1784. Franklin propunea ca parizienii să facă economie de lumânări şi să se trezească mai devreme dimineaţa, pentru a folosi lumina naturală mai mult timp.
George Vernon Hudson a prezentat Societăţii Filosofice Wellington, în 1895, o lucrare prin care sugera ca ceasurile să fie date cu două ore înainte în octombrie şi cu două înapoi în martie. A se ţine cont de faptul că în cele două emisfere – sudică şi nordică – anotimpurile sunt opuse.
După această primă iniţiativă, Hudson a publicat în 1898 un articol pe aceeaşi temă, dar fără să aibă un rezultat concludent.
Fără să aibă vreo legătură cu Hudson, britanicul William Willett propune în 1905 introducerea orei de vară. El sugera ca ceasurile să fie date înainte cu 20 de minute în fiecare din cele patru duminici ale lunii aprilie;în septembrie se urma aceeaşi procedură, dar invers, cu 20 de minute înapoi. Planul lui Willett a atras atenţia lui Robert Pearce, care a introdus un proiect de lege în Camera Comunelor, în februarie 1908. Prima lege a orei de vară a fost elaborată în 1909 şi a fost prezentată Parlamentului de câteva ori, apoi examinată cu atenţie de un comitet select. Willett a murit în 1915 fără să îşi vadă ideea pusă în aplicare.
Germania a fost, însă, prima ţară care a implementat ora de vară. Pentru prima dată, ceasurile au fost date înainte la ora 23:00, pe 30 aprilie 1916.
La mijlocul Primului Război Mondial. Gândirea din spatele acestei acţiuni era de a minimiza folosirea luminii artificiale, pentru a economisi combustibilul pentru eforturile de război. Ideea a fost imediat preluată şi de Marea Britanie şi alte state, printre care şi SUA. Dar după încheierea războiului, multe dintre state au renunţat la ora de vară şi au revenit la timpul standard dinainte. Ora de vară a revenit, însă, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, din aceleaşi motive ca în cazul precedent – salvarea energiei vitale pentru susţinerea războiului.
Ora de vară este în prezent implementată în peste 70 de state ale lumii şi afectează peste un miliard de oameni anual. Totuşi, începutul şi sfârşitul orei de vară variază de la o ţară la alta.
Uniunea Europeană a adoptat ora de vară folosită în Anglia, din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie.
În Statele Unite, majoritatea statelor au adoptat ora de vară, cu excepţia statelor Hawaii şi Arizona, precum şi a zonelor insulare (Puerto Rico, Insulele Virgine, Samoa şi Guam).
În România, ora de vară a fost introdusă în 1932, şi a funcţionat anual, până în 1939 (începea în prima duminică din aprilie, la ora 00:00 şi se încheia în prima duminică din octombrie, ora 01:00). Din 1 aprilie 1940, ora 00:00, până în 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent. Apoi, din 1943, s-a renunţat la ea. A fost reintrodusă abia în regimul Ceauşescu, începând cu 1979.
Ora de iarnă – Cum ne afectează această schimbare
O dată cu această schimbare, specialiștii susțin că avem nevoie de aproximativ o săptămână pentru a ne adapta la ora de iarnă.
Când trecem la ora de iarnă, cu toții trebuie să ne schimbăm ora de somn și să adormim cu o oră mai devreme.
Schimbarea orei poate perturba ceasul biologic. Pot interveni dereglări hormonale, mai ales ale melatoninei, cunoscută și drept „hormonul somnului’.
Trecerea la ora de iarnă poate provoca stări de oboseală și poate declanșa scăderea vigilenței, creșterea nivelului de stres, tulburări de somn, perturbarea rutinei zilnice, instalarea asteniei de toamnă.
Simptomele pot fi diferite de la o persoană la alta, iar printre cele mai frecvente sunt:
dificultatea de a ne trezi dimineața
stări de rău
astenie
irascibilitate
nervozitate generală
Uniunea Europeana propune ca ora să nu se mai modifice
Parlamentul European a votat în matie 2019 pentru a se renunța la ora de vară, la nivelul Uniunii Europene. Ultima schimbare de oră pentru ţările din Uniunea Europeană ar urma să aibă loc în luna martie a anului 2021.
Concret, țările care vor să mențină ora de vară vor face o ultimă schimbare în ultima duminică din martie 2021.
Țările care vor să rămână la ora de iarnă vor face trecerea la ora de iarnă în ultima duminică din octombrie 2021.
România încă nu a luat o decizie, dacă va păstra ora de vară sau ora de iarnă.
Țările din Uniunea Europeană trebuie să hotărască și să anunțe Comisia Europeană, până în aprilie 2020, dacă aleg să facă pentru ultima oară trecerea la ora de iarnă sau la cea de vară.
Ce țări au renunțat la ora de iarnă
Ora de iarnă nu a fost adoptată de toate statele de pe glob. În plus, multe dintre cele care au aderat la acest sistem au decis, pe parcurs, să renunțe la trecerea la ora de iarnă.
În total sunt 74 de țări care schimbă ora, 175 care nu au schimbat ora niciodată și 68 care au decis să renunțe la schimbarea orei.
Argentina a renunțat să mai schimbe ora în 2010, Rusia în 2011, iar Turcia în 2017. Egiptul a trecut la schimbarea vară/iarnă în 2014, dar în 2015 a și renunțat, pentru că nu-i oferea deloc beneficiile pe care le aștepta. Există și țări care au în interiorul lor regiuni departamente ce au adoptat Ora de iarnă și alte regiuni în aceeași țară care nu schimbă ora. Brazilia, Statele Unite, Canada, Australia sunt unele dintre acestea.
Când se schimbă ora, până în anul 2029
Schimbarea orei, de două ori pe an, adică trecerea de la ora de iarnă la ora de vara, și invers.
Iată cum se va schimba ora în următorii ani:
Anul 2020:
Duminică 29 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 25 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2021:
Duminica 28 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminica 31 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2022:
Duminică 27 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 30 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2023:
Duminică 26 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 29 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2024:
Duminică 31 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 27 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2025:
Duminică 30 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 26 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2026:
Duminică 29 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 25 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2027:
Duminică 28 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 31 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2028:
Duminică 26 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 29 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
Anul 2029:
Duminică 25 Martie +1 oră (ora de vară)
Duminică 28 Octombrie -1 oră (ora de iarnă)
