Cu aproximativ 22 de limbi şi 2000 de dialecte, numeroase religii, printre care Hinduism, Islamism, Creştinism, Budism, Jainism, Zoroastrism, Sikhism şi Iudaism, diferite stiluri de artă, arhitectură, literatură, muzică şi dans şi variate stiluri de viaţă, de la urban şi rural la tribal, India este un amalgam de diversitate culturală.
Muzica indiană se întinde pe deferite tradiţii, de la cântece folk şi muzică ce variază de la regiune la regiune, muzică tribală, tradiţii clasice si semi-clasice şi muzică populară.
Sunt recunoscute două stiluri de muzică clasică – stilul Hindustani în nordul Indiei şi stilul Carnatic în sud.
Fiecare are de asemenea instrumente dedicate, printre care muzica Hindustani foloseşte sitar, sarod, surbahar, bansuri, shahnai şi vioara, în timp ce muzicienii de stil Carnatic folosesc de obicei ca instrument principal veena, venu, nadasvaram, gottuvadyam sau vioara.
Percuţia şi alte instrumente de acompaniament sunt variate în aceeaşi măsură. Tradiţiile vocale în ambele stiluri clasice sunt de asemenea diferite. Muzica în stilul Carnatic este de obicei de natură religioasă, în timp ce Hindustani este seculară.
În afară de aceste tradiţii, sunt diverse stiluri semi-clasice (cum ar fi ghazals şi qawwalis) şi de asemenea o bogată sursă de muzică populară reprezentată în cântecele din filmele indiene care sunt în general muzicaluri.
Literatura indiană îşi datează originile în tradiţiile orale ale Vedelor şi în marile epopei, care încă sunt o parte integrantă a vieţii de zi cu zi.
Poezia, drama, ficţiunea, non-ficţiunea şi toate celelalte stiluri literare au un fond substanţial în fiecare dintre marile limbi ale Indiei şi în ceva dialecte, în timp ce tradiţia orală continuă prin cântece folk şi piese de teatru.
Teatrul în India are de asemenea rădăcini istorice antice, deşi teatrul clasic este jucat foarte rar în zilele noastre, fiind ajuns din urmă de o tradiţie vibrantă a teatrului folk (inclusiv teatru de păpuşi şi umbre) şi teatrul modern profesional, care atrage nu doar prin poveştile scrise în variate limbi indiene, dar şi prin teatru non-indian, de la Shakespeare şi Chekov la Andrew Lloyd Webber, fie în engleză sau în traducere.
Dansul indian are o tradiţie neîntreruptă de peste 2000 de ani, cu teme provenite din mitologie, legende şi literatură clasică.
Poate fi de asemenea împărţit la modul general în dansuri folk/tribale, care au multe variaţiuni regionale şi dansuri clasice, care sunt bazate pe texte antice şi au reguli stricte de prezentare.
Cele mai renumite stiluri de dans clasic sunt Bharata Natyam, Kathak, Odissi, Manipuri, Kuchipudi, Mohiniattam şi Kathakali.
Arta indiană îşi are tradiţiile folk şi clasice care sunt încă vii şi acoperă o gamă de genuri de la picturi şi sculpturi, la obiecte de artizanat.
Arta vizuală indiană a fost de asemenea influenţată de dezvoltările din alte părţi ale lumii şi arta contemporană indiană îşi dezvoltă în mod constant propriul limbaj în încercarea de a interpreta etosul indian în cât mai multe medii cu putinţă.
Nici o trecere prin cultura indiană nu poate ignora cinematografia, cu primul film indian apărut în 1912, primul film sonor în 1931 şi cu cea mai mare producţie de filme artistice de lung metraj din lume la ora actuală, de la filme mediocre la filme care au atras recunoaştere internaţională.
Apariţia cablului a dat o nouă viaţă proiectelor de televiziune, iar telenovelele, serialele de comedie şi altele asemenea se alătură rapid multelor faţete ale culturii indiene.
Bucătăria indiană este la fel de diversă ca India.
Aceasta foloseşte numeroase ingrediente, o gamă largă de stiluri în prepararea mâncărurilor, tehnici de gătit şi prezentări ale preparatelor. De la salate la sosuri, de la carne la vegetariene, de la condimentat la temperat, de la pâini la deserturi, bucătăria indiană este invariabil complexă.
