Probabil iti sunt cunoscute jocurile de imitare.
Daca nu, iti spunem noi ce sunt acestea: in aceste jocuri participantii trebuie sa imite miscarile sau cuvintele altei persoane, dupa care restul participantilor trebuie sa ghiceasca cine anume este imitat.
Este un joc foarte vesel pentru cei care ghicesc si imita, dar mai putin vesel pentru cel imitat. Nu este de mirare ca aceste joc este foarte iubit de copii.
Acestia si asa imita tot ce vad in jurul sau, insa atunci cand li se spune sa imite premeditat, ei fac asta cu placere dubla.
Eroina acestui clip video este Olivia, o fetita de un anisor.
Mama ei, care este insarcinata in luna a 6-a cu un alt bebelus a rugat-o sa mearga asa ‹‹cum mamica merge››, lucru pe care Olivia l-a facut cu deosebita satisfactie si profesionalism.
Cu burta inainte fetita a inceput sa mearga exact asa cum merge o femei insarcinata! Dar asta nu e tot.
Fetita nu doar a imitat mersul mamei sale, dar si expresia grava a fetei ei!
Imitarea adultilor, identificarea cu parintii
Pe masura ce creste observi cum bebelusul tau imita tot ceea ce faci.
Fie ca te joci cu mainile, ca schimbi programul la telecomanda sau ca sofezi, copiii mici, ambitiosi din fire, se cred atotstiutori si vor sa iti faca o mare parte din activitatile pe care le intreprinzi in preajma lor. Ai stat vreodata si te-ai intrebat de ce fac micutii asta?
Tendinta de a imita adultii
Copilul are tendinta sa inlature toate indoielile, prin victoria binelui asupra raului.
Aceasta corespunde intru totul dorintei lui de a se comporta in asa fel incat sa fie pe placul parintilor, educatoarei, copiilor mai mari
. Asteapta totdeauna consimtamantul si/sau lauda parintilor. Incearca sa placa celor din jur.
El ii imita pe adulti in jocurile sale „de-a mama si de-a tata”, „de-a doctorul”, „de-a politistul” etc. In fantezia sa se vede adult si erou.
Este mandru de parintii sai si este in stare sa planga sau sa se bata daca cineva ar spune ceva rau despre ei.Copilul a constatat ca este o fiinta independenta. Acum incearca sa-si inchipuie ce ar vrea sa devina.
Curiozitatea la copii
Curiozitatea ia o mare amploare in viata copilului de cand este foarte mic.
Daca la varsta prescolara aceasta se manifesta printr-un bombardament de intrebari care-ti sunt adresate in incercarea de a intelege lumea inconjuratoare, la varste mici copiii isi satisfac curiozitatea incercand sa imite comportamentele celor din jur.
Ei nu isi dau seama de consecinte, ci vor doar sa afle ce se poate intampla daca fac si ei ceea ce au vazut la parinti