„Dragă iubire,
Mă gândeam cum să încep introducerea acestei scrisori. Poate că a-ți spune încă ”iubire” ar însemna cam mult, însă o fac din respectul celor 10 ani petrecuți împreună.
Probabil că ți-ai dat seama de faptul că în ultima perioadă am început să fiu mai fericită. Și știi foarte bine că noi doi suntem tot mai distanți, după ce am făcut mari eforturi să fim cel mai frumos cuplu din lume. Tu m-ai adus în situația de a recunoaște, cu durere profundă, că ți-am fost infidelă.
De fapt, nu ți-am fost infidelă ci mi-am fost fidelă mie, în sfârșit.
În toți acești zece ani, parcă am locuit cu un străin. În toți acești zece ani, nu simțeam căldură și afecțiune, prietenele mele oferindu-mi mai multă dragoste decât bărbatul meu. Ce am făcut greșit? Ciorba era mereu încălzită, cămășile călcate întotdeauna, te ascultam când îmi povesteai despre problemele tale de la serviciu sau eșecul echipei tale preferate de fotbal la ultimul meci. Nu mă interesa, dar pentru că te iubeam, orice lucru te afecta, mă afecta și pe mine.
Când îți spuneam că am nevoie de o mașină de spălat pentru că nu mai pot să mă chinui, mi-ai zis că nu avem bani, abia că te interesa că îmi rupeam spatele. Eram ca o sclavă. Dar tu, pe de altă parte, lipseai nopțile de acasă, ba ce să mai spun, cazinourile erau noua ta locuință. Acolo aruncai banii pe care ziceai că nu îi avem.
Când veneai în fiecare seară târziu, îmi spuneai că ai stat peste program, că ești istovit de muncă, iar eu, fiindu-mi milă, înțelegeam fiecare neglijență a ta. Toate aceste episoade pe care nu mai merită să ți le amintesc au dus la clipa în care am spus că nu mai pot trăi așa. Eu nu sunt la cheremul tău, și nici tu la al meu.
Dar nu asta m-a convins cel mai tare să părăsesc dormitorul în care oricum nu se petrecea nimic. Ci mesajul pe care l-am găsit în telefonul tău mobil: „Tati, când mergem în excursie?”. Puteai să îmi spui!
Cu drag, viitoarea ta fostă soție, Adela”
