Daca vreti sa uitati de probleme, nu trebuie decat sa-i priviti pe acesti micuti care va vor face ziua mult mai frumoasa.
Inocenta copilariei si chipurile lor fericite sunt adevarate medicamente pentru suflet.
Atunci cand mama spune «hapciu», cei trei bebelusi incep sa rada in hohote aducand in jurul lor distractia si buna dispozitie.
Mama repeta cuvantul magic pentru a-i face pe micuti sa se amuze teribil.
Tripleţii nu mai sunt atât de rari
Acum câteva zeci de ani, naşterea tripleţilor era un eveniment extrem de rar.
Astăzi, medicii întâlnesc tripleţi de 100 de ori mai des, adică odată la fiecare 8000 de sarcini.
Explicaţia e simplă: tot mai multe familii apelează la fertilizare in vitro sau medicamente pentru fertilitate care sporesc şansele de a avea o sarcină multiplă.
In plus, multe femei nasc după 30-35 de ani şi cu cât mama are o vârstă mai înaintată cu atât mai mari sunt şansele de a avea tripleţi.
De cele mai multe ori, tripleţii se nasc în urma unei fertilizări in vitro. Medicul implantează mai mulţi embrioni pentru a se asigura că cel puţin unul va fi dus la termen, iar uneori se întâmplă să supravieţuiască toţi.
Identici sau diferiţi?
Totuşi, este posibil ca tripleţii să apară şi pe cale naturală şi pot fi monozigoţi sau dizigoţi.
În primul caz, un singur ovul fertilizat se divide în mai mulţi embrioni, fiecare având acelaşi material genetic.
Se vor naşte trei copiii identici din punct de vedere fizic. În al doilea caz, trei ovule diferite sunt fecundate de trei spermatozoizi, iar copiii nu seamănă mai mult decât fraţii născuţi la ani distanţă.
Tripleţii pot fi şi polizigoţi, atunci când sunt fecundate două ovule, iar unul din ele se divide, formând doi embrioni.
În acest caz, doi din copii vor fi identici, iar al treilea va fi diferit din punct de vedere fizic.
Sarcina cu risc crescut
Din păcate, sarcinile multiple sunt considerate sarcini cu risc crescut şi cu cât numărul copiilor e mai mare, cu atât cresc riscurile, atât pentru ei, cât şi pentru mamă. Aceasta are un risc mai mare de a face diabet gestaţional, preclampsie şi hipertensiune.
În ce priveşte copiii, aceştia se nasc aproape întotdeauna prematur şi cu greutate mică, fiind nevoie de măsuri speciale pentru a fi duşi cât mai aproape de termen – odihnă la pat spre sfârşitul sarcinii, monitorizarea contracţiilor etc.
