Radio Simplu

Povestea Andreei, fetiţa pe care familia o aşteaptă de 14 ani. „Poliţia a spus că poate a plecat să cheltuie milionul pe care îl avea”

400 de copii dispar anual în România, iar pe unii nu îi mai caută nimeni. Bunica o așteaptă și acum pe o fată de la Miercurea Ciuc, care a plecat de acasă până la magazin și nu s-a mai întors. Sunt 14 ani de atunci. Procurorii au avut un suspect: un poliţist, ultima persoană care a văzut-o. Nu au reușit să dovedească implicarea lui în dispariția copilei, așa că dosarul a fost închis.

Aceeaşi casă neschimbată a bunicii o aşteaptă de 14 ani pe Andreea. Femeia cu părul alb nu și-a pierdut încă speranța.

Ileana Tonoaie, bunica Andreei: „Aştept zi de zi. Când văd o maşină străină, dacă vine, la televizor dacă apare… Văd că caută alţi copii părinţii şi la 26 de ani… Poate o să mă caute ea. Ce să mai zic altceva!? Şi cred că Dumnezeu nu doarme… Nici nu se linişteste, nici nu întârzie. Va face dreptate.. Aşa zic eu..”

Andreea a dispărut în 2005, cu doar câteva zile înainte de Crăciun, pe drumul dintre casa din Miercurea Ciuc și magazin.

Ileana Tonoaie, bunica Andreei: „Atunci poliţia din Miercurea Ciuc, cu sărbătorile, nu a căutat-o cum caută acuma.. Mai mult ca să ia declaraţie în poliţie… şi de aici am fost dusă acolo să dau declaraţie… La toţi procurorii am fost la parchet. Ce s-a ales? Nimic…

Au zis că poate a dispărut că avea un milion fata la ea. Poate că fata a plecat şi cheltuie milionul şi vine înapoi de parcă fata nu avea bani şi destule în casă… Iluzii d-astea…”

Principalul suspect în acest caz a fost un poliţist din Harghita, care a avut o relație cu mama fetei. După ce femeia s-a căsătorit, a continuat s-o urmărească. Bărbatul s-a întâlnit cu Andreea pe stradă în seara dispariţiei, dar a recunoscut acest lucru abia opt luni mai târziu. Dosarul a fost clasat, până urmă, din lipsă de probe.

Ileana Tonoaie, bunica Andreei: „Nu mai ştim nimic de ea. Parcă o zburat în cer, niciun semn de viaţă. Ce o făcut cu ea, nu ştim.. O fi în viaţă undeva, o fi sechestrată, o fi moartă.. De s-ar descoperi să ştiu una şi bună… dar nu mai am nicio speranţă în aiştea (nr. autorităţi) că mă ajută. Nu ştiu, nu ştiu…. m-am hrănit din minciuni…”