Dacă ești o persoană fără adăpost și ai primi de la un străin 200 de dolari, pe ce i-ai cheltui?
Unii spun că și-ar lua haine, mâncare sau produse pentru igienă. Însă o femeie a uimit pe toată lumea când a primit această sumă de la un necunoscut.
Fără să stea pe gânduri, femeia a plecat din locul pe care îl frecventa. Das este cel care a făcut acest experiment social pentru a vedea ce se întâmplă.
Acesta i-a zis femeii că banii sunt pentru ea și pentru fiul său.
La început, când a văzut suma de 283 de dolari, femeia nu a vrut să îi ia, însă Das a insistat și până la urmă a acceptat banii și l-a îmbrățișat pe bărbatul pe care nu îl mai văzuse niciodată și voia să o ajute în acest mod.
O altă cameră a urmărit-o pe femeie prin oraș, pentru a vedea pe unde se duce.
A trecut pe lângă un magazin de haine, și-a luat o înghețată, apoi a început să se uite prin mai multe vitrine, dar nu a cumpărat nimic. În schimb, și-a continuat drumul către Santa Monica, acolo unde echipa a urmărit-o.
Femeia fără adăpost a mers la un adăpost de animale și a intrat acolo. După o oră, aceasta a ieșit cu un cățeluș alb, extrem de mândră să aibă un animăluț în brațe.
Aceasta i-a explicat lui Das că tot ce i s-a părut că merita cumpărat era acel cățeluș și că acolo a dus-o inima.
Așa că cel care a realizat filmulețul i-a oferit bani pentru a cumpăra mâncare pentru cățeluș.
Când eram mic, tata îmi spunea ca toți vom da seama la Judecată de faptele noastre. Era pe timpul comunismului și pe atunci părinții mei nu mergeau la biserică, deși tata avea o mamă foarte credincioasă, iar în copilărie îl ducea des la biserică.
Vorbind uneori de cineva care făcuse o faptă bună, tata zicea: are o bila albă acolo în ceruri. Sau alteori vorbea de balanța care va atârna sentința, ori în partea cu faptele bune ori în cea cu fapte rele.
Pentru mine, aceste explicatii mi-au lăsat impresia unui calcul strict matematic pe care îl face Dumnezeu, contorizând secundă de secundă faptele noastre. După câțiva ani de participare la viața Bisericii am înțeles că lucrurile nu stau chiar așa simplist.
Tâlharul mântuit în ultima clipă a vieții lui pe cruce e un semnal clar că Judecata Universală nu se va face în termeni statistici ci după inima fiecăruia și după voia lui Dumnezeu.
Există o ispită mare și de multe ori ascunsă în mintea noastră, care ne păcălește pe noi creștinii: satisfacția faptelor noastre bune.
Uneori ne uităm în spate și ne gândim: „câte am făcut eu… câți oameni am ajutat… câte fapte bune am făcut…o să mă mântuiesc… o să mă primească Dumnezeu…alții sunt de 10 ori mai răi decât mine… greșesc și eu… am slăbiciunile mele… dar până la urmă am făcut mai mult bine decât rău”.
Există o vorbă care spune ”Don’t let your GOOD become the enemy of your BEST”. În plan duhovnicesc, acest lucru ar însemna ”Nu lăsa ca satisfacția faptelor tale bune să devină un dușman în a da tot ce ai mai bun din tine”.
Totuși, există un pericol și mai mare al satifacției faptelor bune. Uneori amintirea faptelor bune ne devine prilej de păcat și motiv de îndreptățire pentru slăbiciunile noastre, iar asta se întâmplă din cauza faptului că ne așteptăm la o judecată în termeni matematici.
Să luăm dau un exemplu concret: Sunt oameni de afaceri care au oferit bani din averea lor pentru construcția unei biserici de la temelie. Da! e un lucru mare, e o faptă extraordinară, mulți oameni se vor bucura de acest sfânt locaș, ani de zile la rând.
Dar oare te poți folosi de această faptă ca monedă de schimb înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce faci rău? Oare afaceristul, care a devenit ctitorul bisericii poate de acum înainte afaceri necinstite pe motiv că are spatele asigurat cu fapte bune?
Oare Dumnezeu poate fi cumpărat? Credeți că este de ajuns, să furi statul, să fii necinstit, să bei, să desfrânezi, și apoi să construiești o biserică și să crezi că s-a rezolvat problema mântuirii?
Pe Dumnezeu nu-L păcălește nimeni. Domnul se uită la inima noastră, la motivația pentru care facem binele, nu la fapta în sine.
Dacă faptele bune pe care le faci altora nu te schimbă și pe tine în bine, atunci nu le-ai făcut din iubire, ci din interes sau pentru a fi lăudat.
Părintele Teofil Pârâian spunea: „Tot ceea ce faci te face”, adică motivațiile faptelor tale de zi cu zi te transformă, în bine sau în rău.
Scopul milosteniei nu constă în contabilizarea banilor sau a mâncărurilor oferite, ci sunt un mod de a învața să renunțăm la noi înșine în favoarea altora. Milostenia ne învață să iubim.
Un om care face binele din interes va rămâne în continuare egoist și închis in sine, fără a avea puterea să iubească.
Un om care își ajută aproapele din iubire va simți in inima lui prezența harului lui Dumnezeu care vine să-l mângâie și să-i dea pace. Un astfel de om se lumineaza și se curățește de rău după fiecare faptă bună.
Un om care a făcut bine toată viața ajunge la bătrânețe blând, înțelept și plin de sfințenie. Un astfel de bătrân L-a cunoscut pe Dumnezeu dealungul vieții, din faptele sale.
Omul tinde să fie desăvârșit și vrea mereu mai mult și mai mult. Urcușul acesta duhovnicesc este nelimitat… Sfântul Grigorie de Nyssa spunea în locul lui Dumnezeu: „prin făpturi urcă-te și gustă-mă pe Mine!”
Faptele bune au ca finalitate prezența noastră în comuniune, într-o relație de iubire continuă, ca într-o mare familie. Dumnezeu este Cel care ne adună pe toți în brațele Sale, împărtășindu-ne tuturor dragostea Lui.
Dacă am făcut fapte bune dar nu ne-am câștigat dragostea celor din jur, ce am rezolvat ? Degeaba facem binele dacă binele nu ne unește, ba dimpotrivă ne dezbină și ne face să ne invidiem.
Unii sfinți spun să nu facem fapta bună din interes pentru că ne afundăm și mai rău în păcat. Alții spun să începem să facem binele chiar și din interes pentru ca pe viitor s-o facem din iubire.
Dragilor, nu va uitati la faptele voastre ci la sufletul vostru. Analizati-va gandurile, sentimentele si comportamentul fata de oameni si atunci veți vedea care este efectul faptelor voastre bune.
La Judecată Universală Hristos, Mantuitorul lumii, nu se va uita la numărul faptelor noastre bune ci la cât de mult am învățat să ne iubim din ele și cât ne-am despătimit prin ele.
