Cand esti copil, tot ce te inconjoara ti se pare fascinant, orice lucru marunt capatand mai multa insemnatate.
Pentru micuta din imagini, un lucru specific reprezinta activitatea ei favorita.
Fetita adora sa mearga in aeroport pentru a vedea avioanele cum isi iau zborul. Stiind cat de mult ii face placere acest lucru, mama sa incearca sa isi faca timp cat mai des pentru a-i satisface aceasta dorinta.
Aceasta activitate a micutei are insa un substrat mult mai emotionant.
Desi are numai cativa anisori, ea si-a vazut deja tatal militar plecand de foarte multe ori de acasa atunci cand datoria i-a impus acest lucru.
Poate de fiecare data ea spera ca intr-unul dintre avioanele care aterizeaza pe pista se afla si taticul sau. Spre surprinderea sa, de aceasta data dorinta i s-a implinit.
In timp ce privea captivata cum avioanele aterizau si decolau, mama sa a rugat-o sa vina mai aproape de ea si sa priveasca intr-o anumita directie.
Micuta nu stia care era intentia mamei sale in acel moment, insa atunci cand si-a zarit tatal, totul a capatat sens.
Reactia sa a fost pur si simplu nepretuita.
Cu lacrimi in ochi si o fericire nespusa ea si-a imbratisat strans tatal, de parca nu si-ar mai fi dorit sa ii dea drumul niciodata.
Bucuria care se citeste pe chipul acestei fetite este nemarginita!
De la concepere pana la 6 ani, copilul trece printr-o perioada de dezvoltare cruciala. Cresterea fizica, atasamentul emotional, atitudinile si comportamentele, limbajul si aptitudinile motorii se dezvolta în aceasta perioada.
Multi factori pot influenta primii ani de viata ai copilului si pot avea impact asupra lui, tot restul vietii.
In primul an de viata copilul plange atunci cand îi este foame sau cand îl doare si zambeste ca raspuns la un lucru placut. Asadar bucuria, surprinderea, supararea, teama, neplacerea, interesul pentru ceva anume reprezinta forme de manifestare emotiva ale bebelusuluila aceasta varsta.
Una dintre primele emotii cunoscute la copil este teama. Pe copilul abia nascut un zgomot foarte puternic sau persoane care se apropie de el îl sperie, determinandu-l sa planga.
La 6 luni copilul se teme de straini si la aceasta varsta se formeaza atasamentul fata de persoana care-l îngrijeste, mama sau un substitut al acesteia.
Apoi, în jurul varstei de 8 – 9 luni se formeaza chiar teama de a pierde persoana fata de care si-a format atasamentul (anxietatea de separare). Unii parinti, pentru a opri un copil din plans, îl scutura însa aceasta este o forma de violenta si nicidecum una de disciplinare, provocand teama copilului si în situatii grave, leziuni fizice.
Relatiile conflictuale dintre parinti, modul în care influentele socio-culturale îsi pun amprenta asupra lor determina un anumit tip de relatie cu copilul.
Astfel, lipsa armoniei familiale, slaba informare în legatura cu nevoile copilului pot actiona în mod negativ asupra acestuia.
In perioada 1-3 ani, metodele educationale sunt cele care trebuie sa structureze si sa modeleze comportamentul copilului în vederea asigurarii unui echilibru emotional al acestuia. Jocul este principalul mod prin care copilul învata în aceasta perioada.
Pe masura ce înainteaza în varsta, conduitele afective ale copilului devin tot mai complexe. In jurul varstei de 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul fiind mult mai impresionabil.
Acum se poate manifesta gelozia în raport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de o persoana care se interpune între el si mama.
Alte atitudini care se contureaza în aceasta perioada sunt timiditatea fata de persoanele straine si simpatia sau antipatia fata de cele cunoscute.
Apar, de asemenea, atitudini ostile fata de adulti denumite negativism primar:copilul se opune prin plansete, tipete facand adevarate spectacole.
Aceste tendinte dispar catre sfarsitul perioadei deoarece copilul dobandeste mai multa siguranta si independenta, dar mai ales vor disparea daca parintii vor utiliza metode educationale adecvate.