De vreun secol încoace lumea occidentală se străduieşte să explice una dintre cele mai enigmatice tehnici terapeutice cunoscute: Quigong – arta stăpânirii energiei’, misterul după care Tao, Calea, poate ajuta la vindecarea bolilor şi la prelungirea vieţii.
Despre exerciţiile quigong, legenda spune că în urmă cu 5000 de ani, undeva în nemărginirile Chinei, într-o mânăstire pierdută de lume, un împărat mai bătrân ca vremea a născocit în taină o artă misterioasă, cu ajutorul căreia să-şi păstreze tinereţea şi puterile. Apoi, în atâta amar de milenii foarte puţini oameni au ajuns să stăpânească întregul secret al artei tainice, iar astăzi există în toată lumea doar câțiva Mari Maeştri care ştiu cu adevărat tot ceea ce ştia şi bătrânul împărat.
Un antrenament special quigong este, pentru cei ce n-au văzut niciodată, un spectacol fascinant, un simbol al celor opt paşi din această artă pe care fiecare îi are de făcut către descoperirea puterii din sine.
Participanții păşesc în tăcere împreună cu sensei, unul după altul ca şi cum ar merge către un loc sacru iar de undeva din spate vine o muzică uşoară abia auzită. Sunete prelungi, modulate, tânguitoare, cu clinchetiri de cristaluri ciocnite. Cu ochii închişi, prind să se legene uşor, ca într-un abndon, în faţă şi în spate, apoi cu toţii înalţă mâinile către soare cu palmele deschise ca şi cum l-ar cuprinde şi ar îmbrăţişa aerul cald. Încep apoi un fel de balet straniu, cu gesturi alungite, feline, cu răsuciri, întinderi şi schimbări de poziţie. Împletirile ciudate ale mâinilor şi trupurilor subţiri, se înşiruie, se prelungesc una în alta și ai senzaţia că oamenii desenează un text scris într-o limbă necunoscută, cu litere dintr-un alfabet de mult uitat. Lebăda…Călăreţul de Fier… Călăreţul din Shaolin… La final îşi împreunează palmele la piept şi se înclină adânc şi ceremonios ca şi cum ar mulţumi unui public invizibil, soarelui, aerului, vieţii şi întregii naturi din jurul lor.
Baletul complicat e de fapt un sistem vechi de exerciţii prin care energia corpului este reechilibrată şi „trimisă’, dirijată către punctele aflate în suferinţă. În limba chineză el poartă numele taijiquan’ care înseamă şcoala celor 1000 de şcoli ale energiei’ și pare a fi esenţa celebrelor „daoyin’, exerciţiile secrete pentru longevitate care, vreme de mii de ani, au fost ţinute în cel mai adînc secret, fiind rezervate doar împăraţilor chinezi. Exista de fapt foarte puţine lucruri pe care le ştim cu adevărat despre medicina taoistă- considerată încă, una dintre cele mai misterioase practici ale lumii- și despre lumea exercițiilor quigong. Lumea invizibilă este, în concepţia maeştrilor chinezi, un sistem de forţe sub formă piramidală, în care toate izvorăsc dintr-o singură sursă: Tao. Există în acest univers doi poli, trei puteri, patru elemente fundamentale, cinci energii, şase ki sau relele originare, şapte emoţii şi opt indicatori ai stării corpului. Daoyin este o parte cu totul specială a tradiţiei chineze, născută la poalele Himalayei, acolo unde nu pătrunde aproape nimeni, în spatele zidurilor celebrei mânăstiri Shaolin. În el se amestecă medicina tradiţională, filozofia, educaţia şi mişcările sportive. Exerciţiile lui au avantajul de putea fi efectuate fără dificultate, indiferent de vîrstă, cresc mobilitatea şi redau progresiv elasticitatea articulaţiilor, ameliorează starea generală de sănătate şi tonusul psihic. În plus, poţi să alegi singur combinaţii de exerciţii care se adresează unui organ bolnav sau unei anumite afecţiuni.
Cele două silabe, quigong, nu sunt nici pe departe vreun fel de dogmă, vreo religie sau o nouă doctrină. Quigong-ul nu este de fapt decât un mod de a trăi.
