Radio Simplu

Crenguțele de busuioc NU se taie cu cuțitul!

Fie că sunt verzi sau uscate, nu există locuință unde crenguțele de busuioc să nu stea la loc de cinste la sfintele icoane. Dar iată care sunt cu adevărat virtuțiile mistice ale busuiocului…

Originea și semnificațiile lui ancestrale

Busuiocul pare să fie originar din India, de unde a fost adus în Imperiul Roman și apoi în Grecia antică de către negustorii de condimente. Romanii, cuceriți de parfumul și de proprietățile lui curative, l-au asociat cu zeița Venus. Erau convinși că parfumul lui nu doar că vindecă, dar este și un bun afrodisiac pentru cuplurile care căutau dragostea și doreau copii.

Originar din India, de unde se crede că a fost adus în Imperiul Roman apoi în Grecia Antică de negustorii de condimente, busuiocul era recomandat de doctorii romani ca fiind un bun afrodisiac pentru cuplurile care vroiau să aibă copii și nu puteau.

Încă din Antichitate, oamenii au observat că, dacă frunzele sau crenguțele de busuioc erau tăiate cu ceva din metal, se oxidau și deveneau negre. O asemenea transformare a fost pusă pe seama puterilor magice ale plantei, care trebuia neapărat ruptă și mărunțită cu mâna, pentru a fi benefică.

De altfel, frunzele de busuioc nu se recoltau decât după un ritual de purificare, astfel încât planta să nu absoarbă energiile negative ale culegătorului, dacă acesta era bolnav sau avea păcate pe conștiință. Oamenii se spălau în trei izvoare, se îmbrăcau cu haine curate și albe, și foloseau o crenguță albă de stejar să rupă crenguțele de busuioc.

Frunzele și florile zdrobite se foloseau în tot felul de poțiuni și creme care alinau durerile, inflamațiile și infecțiile, dar care aveau efecte benefice și asupra sufletului. Grecii alungau tristețea și lacrimile cu uleiul parfumat de busuioc. Se rugau la zei să le împlinească dorințele și le aduceau ofrande de busuioc. Iar femeile care căutau dragostea, nu făceau niciun ritual, dacă nu aveau crenguțe de busuioc pline de flori pe masă.

Marii învățați ai vremii spuneau că explicația se datorează puterilor magice ale busuiocului, care pentru a fi benefic, trebuie rupt și mărunțit doar cu mâna.

Din acele vremuri, s-a păstrat tradiția ca frunzele de busuioc să fie recoltat doar după un ritual special de purificare, pentru ca planta să nu preia energiile negative ale celui care a cules-o, dacă acesta era bolnav sau avea păcate.

De aceea, oamenii trebuiau să se spele în trei izvoare, să se îmbrace în haine curate de culoare albă iar pentru a rupe busuiocul trebuiau să folosească o crenguță alba de stejar. Pentru ca dorințele să li se îndeplinească, grecii le aduceau zeilor ofrande de busuioc.

Crenguțele de busuioc înflorite sunt cele mai parfumate și cele mai apreciate. Se folosesc la rugăciune, se stropesc cu apă sfințită și se pun în multe ceaiuri care vindecă suferințe vechi.

Numele busuiocului vine de la termenul grecesc ”basilikon” care însemna, în era precreștină, ”demn de un rege”. Într-adevăr, aroma acestei plante cu numeroase proprietăți medicinale înnobila orice parfum și era folosită în ritualurile destinate regilor și sacerdoților.

Busuiocul este o planta de mici dimensiuni a carei denumire in limba latina este Ocimum basilicum. Renumit pentru aroma sa proaspata si naturala, busuiocul este agreat de gurmanzi si cunoscut pentru proprietatile sale terapeutice, pentru beneficiile sale pentru sanatate.

In India busuiocul este cunoscut sub numele de Tulsi – busuioc sfant – si este un remediu popular natural, fiind venerat. In cazul afectiunilor sistemului nervos si cele ale sistemului digestiv, se recomanda sa se bea un ceai care sa contina cateva frunze de busuioc.

1. Puterea vindecatoare – planta are multe proprietati medicinale: frunzele au rol tonic si revigorant pentru memorie. Acestea ajuta la eliminarea materiei catarale si a flegmei din tuburile bronsice. Fruzele imbunatatesc functia digestiva si induc transpiratia abundenta.

2. Febra si raceli frecvente – frunzele de busuioc pot fi utilizate sub forma de suc, ceai sau decoct pentru ameliorarea febrei si a racelilor (inclusiv la copii). Extractul de frunze de busuioc se va subtia cu putina apa si se va bea la fiecare 2-3 ore.

3. Tuse – busuiocul este o componenta importanta a siropurilor de tuse expectorante. Acesta ajuta la eliminarea mucusului in caz de bronsita si astm.

4. Dureri in gat – cand apar dureri de gat se va bea apa fiarta in care s-a adaugat putin busuioc. La fel de utila in acest sens este si gargara.

5. Tulburari respiratorii – planta are efecte benefice in tratarea tulburarilor sistemului respirator. Decoctul din frunze de busuioc, cu miere si ghimbir este un remediu eficient pentru bronsita, astm, gripa, tuse si raceala. Un decoct din frunze de cuisoare si sare poate fi un ajutor imediat in caz de gripa. Acesta ar trebui sa fi fie fiert intr-o jumatate de litru de apa pana cand aceasta scade.

6. Pietre la rinichi – busuiocul are efect de tonifiere asupra rinichilor. Daca este prezenta o piatra la rinichi, se recomanda se se bea un amestec din sucul obtinut din frunze de busuioc amestecat cu miere, regulat, timp de 6 luni. Dupa aceasta perioada, piatra (daca este de mici dimensiuni) ar trebui sa fie eliminata prin intermediul tractului urinar.

7. Tulburari cardiace – busuiocul are efect benefic in cazul bolilor cardiace si a slabiciunii declansate de acestea. Planta mai are rolul de a reduce nivelul colesterolului din sange.

8. Afectiuni pediatrice – problemele comune intalnite in randul copiilor: tuse, febra, racaela, diaree si varsaturi raspund favorabil la consumul de suc de busuioc. Daca pustulele specifice varicelei intarzie sa dispara, frunzele de busuioc vor grabi vindecarea acestora.

9. Stres – frunzele de busuioc sunt considerate ca fiind un agent anti-stres. Studii recente arata ca acestea pot oferi o protectie semnificativa impotriva stresului. Chiar si persoanele sanatoase pot mesteca 12 fruze de busuioc de doua ori pe zi pentru prevenirea stresului. Acestea au rolul de a purifica sangele si ajuta la prevenirea mai multor manifestari specifice stresului.

10. Infectii bucale – frunzele de busuioc sunt renumite pentru eficienta lor in tratarea ulceratiilor si infectiilor gurii. In acest scop este indicat sa se mestece cateva frunze de busuioc.

11. Muscaturi de insecte – planta are efect preventiv si curativ in cazul muscaturilor sau intepaturilor de insecte. Pentru acest lucru se va consuma o lingurita de suc din frunze de busuioc, o data la cateva ore. De asemenea, sucul proaspat se va aplica si pe partile afectate. Pasta din radacini proaspete este la fel de utila in cazul muscaturilor de insecte si al lipitorilor.

12. Afectiuni cutanate – aplicat local sucul de busuioc este benefic pentru tratarea bolilor de piele, herpesului si al leucodermei.

13. Probleme ale dintilor – frunzele de busuioc uscate la soare, pot fi pisate si folosite pentru spalarea dintilor. Pentru mentinerea sanatatii dentare, inlaturarea respiratiei urat mirositoare si pentru masajul dintilor acestea pot fi amestecate inclusiv cu ulei pentru a se forma o pasta cu care se vor curata dintii.

14. Dureri de cap – busuiocul este un remediu util pentru durerile de cap, utilizat sub forma decoctului de frunze de busuioc, amestecate cu pasta de santal si aplicat pe frunte. Compozitia este revigoranta si amelioreaza durerile de cap.

15. Afectiuni oculare – busuiocul este un remediu eficient pentru ochii inflamati si pentru vederea diminuata pe timp de noapte, generate in mod special de deficienta de vitamina A. Doua picaturi de busuioc negru se recomanda sa se puna in ochi, in fiecare zi, inainte de culcare.

Se vor spala frunzele proaspete de busuioc in apa rece si se vor clati timp de cateva minute pentru a se elimina orice urma de praf sau pesticide. In scopul de a se pastra intacte gustul si aroma, busuiocul va fi ultimul ingredient care se va adauga in reteta deoarece daca acesta va fi tratat timp indelungat la temperaturi inalte, uleiurile sale se vor evapora.

Frunzele de busuioc maruntite, proaspete sau uscate sunt folosite pentru a aroma diverse tipuri de legume, fripturi sau mancaruri, supe si inclusiv salate de legume si de fructe. Busuiocul este unul dintre ingredientele principale din salata pesto, un sos verde care se poate adauga la supe, legume, peste si diverse tipuri de paste.

In cazul sistemul nervos, busuiocul este util pentru tratarea depresiei, stresului, obosealii, starilor de anxietate, durerilor de cap, nevralgiilor si migrenelor. De asemenea, busuiocul este utilizat pentru tratarea ametelilor (inhalatii, masaj local etc.).

Busuiocul ajuta la stimularea circulatiei sangelui si are rol tonic, trateaza indigestia, greata si spasmele gastrice, trateaza astmul, fluidizeaza secretiile pulmonare, amelioreaza congestia sinusurilor si pierderea mirosului daca este utilizat sub forma de inhalatii si masaj. Busuiocul imbunatateste aspectul pielii si indeparteaza insectele, are rol emenagog (stimuleaza sau regleaza menstruatia) si scade intensitatea crampelor menstruale.