Teiul este considerat un arbore sacru in folclorul tarilor din vestul Europei, iar pentru vechii celti simboliza altruismul. In timpul Evul Mediu exista obiceiul ca indragostitii sa-si jure iubire vesnica la umbra unui tei, deoarece exista credinta ca acest copac ii face pe oameni sa spuna numai adevarul.
Ceaiul de tei este unul din cele mai cunoscute si folosite ceaiuri de la noi. Iar virtutile terapeutice ale teiului sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Arborele de tei este un campion al sanatatii,toate partile acestui copac, frunzele, florile şi lemnul avand valoare pe plan medicinal.
Florile de tei, pe langa faptul ca ne imbie cu parfumul lor dulce si relaxant, sunt bogate in antioxidanti, zaharuri si vitamina C, au actiune sedativa, spasmolitica si diuretica, sudorifica, antitermica, emolienta, expectoranta, decongestiva, relaxanta, antiinflamatoare. Florile de tei contin mucilagii, uleiuri esentiale, taninuri, glucozide, flavonoide, mangan si vitamine. Mucilagiile din florile de tei au efect emolient in contact cu membranele sistemului digestiv si de aceea sunt folosite pentru a trata probleme digestive ca indigestie, greata sau diaree.
Florile de tei sunt folosite cu succes, sub forma de infuzie, in afectiunile hepatobiliare si impotriva migrenelor. Infuzia din flori de tei, bauta seara, cu o jumatate de ora inainte de culcare, trateaza starile de neliniste, anxietatea si chiar atacurile de panica.
Compresa din infuzie de flori de tei amestecate cu albastrele se va pastra pe pleoape timp de aproximativ 10-15 minute, inainte de culcare pentru a se reduce cearcanele de sub ochi.
Precautii
In antichitate se faceau bai de tei pentru a destinde trupul si spiritul. Baile cu ceai din flori de tei sunt cunoscute pentru calmarea oboselii nervoase, insomniei si anxietatii. Fac minuni in cazul copiilor iritabili sau hiperactivi.
Prepararea ceaiului pentru bai: se prepara mai intai o infuzie cu o cana si jumatate de flori intr-un litru de apa. Se filtreaza si se adauga infuzia in apa de baie.
Pentru ingrijirea pielii: ceaiul din flori de tei proaspat preparat poate fi folosit ca si loţiune pentru ten. Ceaiul de tei ajuta la regenerarea pielii. Deoarece florile de tei ajuta la reducerea inflamatiilor, ceaiul de tei este un remediu excelent pentru ochii umflati.
Compresa din infuzie de flori de tei amestecate cu albastrele se va pastra pe pleoape timp de aproximativ 10-15 minute, inainte de culcare pentru a se reduce cearcanele de sub ochi.
Lemnul de tei, partea truchiului care se gaseste sub scoarta teiului actioneaza in special la nivelul ficatului si a vezicii biliare. Aceasta permite ficatului sa filtreze mai bine toxinele din sange si ajuta vezica biliara sa secrete o cantitate mai mare de bila.
Mierea din flori de tei este unul dintre cele mai apreciate produse in toata lumea. Are o puternica aroma de tei, ca un parfum proaspat, reflexe galben-aurii, uneori si verzui, si este fluida. Mierea de tei are o puternica actiune antibacteriana la nivelul cailor respiratorii.
Mierea de tei se recomanda pentru calmarea tusei, sau pentru tratarea bronsitei. Avand un efect calmant, ca si ceaiul facut din flori de tei, mierea de albine se recomanda persoanelor care sufera de insomnie.
Dacă este adevărat că bolile trupești sunt provocate de boli sufletești, și reciproca este la fel de valabilă: remediile naturii care vindecă sufletul, vindecă sigur și trupul. Că este adevărat, o dovedește planta magică celebrată la începutul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atât de aproape de suflet nouă, românilor, încât e de-ajuns să-i simțim mireasma și deja putem să-i decodificăm calitățile de leac.
Parfumul florilor de tei ne aduce pace în suflet, ne face meditativi și ne îmblânzește inima, pregătind-o pentru marile împliniri ale verii. Totuși, să pășim dincolo de domeniul inspirației și să căutăm în limbajul sec al enciclopediilor și al studiilor de specialitate descrierea calităților terapeutice concrete ale acestui copac.
Unde găsim și cum culegem florile de tei
La noi în țară există 3 feluri de tei: teiul cu frunza în formă de inimă (Tilia cordata), care înflorește la începutul lui iunie și are pe dosul frunzelor niște perișori gălbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care înflorește ceva mai târziu și are frunzele mai mari decât celelalte specii înrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care înflorește abia în iulie, având frunze și flori alburii. Indiferent de tipul lor, toți teii au aceleași întrebuințări medicinale. Îi găsim în asociații dense, adevărate păduri, mai ales în Dobrogea și în sudul Munteniei. Dar teiul crește și în celelalte zone ale țării, de la câmpie și până spre zona montană. Culegerea florilor de tei se face prin simpla rupere de pe ramuri.
Este o operațiune delicată, din cauza înălțimii mari a arborilor și a fragilității extreme a ramurilor, care nu o dată s-au rupt, accidentându-i pe culegătorii imprudenți. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie făcută de pe o scară bine asigurată, pentru a evita situațiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos. La minimum o zi după ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei au maximum de principii active. Se desprind florile de pe ramuri cu tot cu bractee și se pun în săculețe de pânză. Uscarea se face la umbră, în locuri bine aerisite, într-un strat gros de cca 5 cm. Din 1 kg de flori proaspete se obține ceva mai mult de ¼ kg plantă uscată, care va fi depozitată în locuri fără umiditate și răcoroase.
Cum se prepară și se administrează florile de tei
Pulberea. Se obține prin măcinarea cu râșnița a plantei uscate. O linguriță rasă de pulbere (cca 1,5 g) se ține câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori/zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: copiii între 2 și 4 ani – maximum 2 g/zi, cei între 5 și 9 ani – maximum 3 g/zi, în timp ce copii între 10 și 14 ani – maximum 6 g/zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeași doză ca și adulții, care este de maximum 12 g/zi.
Infuzia fierbinte. Se folosește pentru a provoca transpirația, element foarte important în tratarea răcelilor și a unor boli ce apar pe fondul intoxicării organismului. Se prepară prin opărirea a 2 lingurițe de flori cu o cană de apă clocotită, după care se lasă un sfert de oră să infuzeze. Se bea fierbinte, așa încât efectul sudorific să fie maxim.
Infuzia combinată. Combină extracția la rece cu cea la cald, pentru conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 lingurițe de flori de tei mărunțite se lasă la înmuiat în ½ cană de apă de seara până dimineața, când se filtrează; maceratul se strecoară, iar pulberea rămasă se opărește cu încă ½ cană apă fierbinte, se lasă la infuzat 20 minute și se strecoară; se combină cele două extracte; preparatul se bea cu o jumătate de oră înainte de mese. Doza: 3 căni pe zi.
Tinctura. Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de flori de tei, completându-se restul cu alcool de 40°. După ce conținutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat timp de 8 zile. Lichidul se filtrează prin tifon și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.
Băile terapeutice. Două mâini de flori de tei se lasă la înmuiat timp de 12 ore (de seara până dimineața) într-o oală cu 4 litri de apă călduță, după care se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opărește cu 1 litru de apă timp de 10 minute și se filtrează. Se toarnă ambele preparate în cada de baie, peste apa fierbinte. De regulă, băile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un puternic efect somnifer.
