Radio Simplu

Confesiunea unei menajere de lux din Constanța uimește o țară întreagă: ,,Sunt Dora, conduc o mașină pe care nu și-o permit 95% din cei după care curăț eu. La mine acasă nu fac curat, am angajat o femeie.”

O femeie de afaceri din Constanța a contactat Profit.ro pe o rețea de socializare fiindcă dorea să trimită un text în care să descrie turismul românesc așa cum e el de fapt. Femeia, proprietară chiar și a unor apartamente de închiriat din Mamaia, a decis să se îngrijească personal de apartamentele pe care le închiriază turiștilor. Întâmplările pe care le povestește ,,Dora Minodora”, care a dorit să scrie sub pseudonim pentru a nu-i fi afectată afacerea, sunt incredibile.

Iată textul scris de ea:

,,Bună ziua! Numele meu este… mmm… Dora. Dora Minodora. Aceasta este singura minciună pe care o veți citi în acest text. Sunt menajeră în Mamaia și trăiesc destul de bine. Da, curăț cabine de duș, wc-uri, spăl prosoape, lenjerii, le calc, frec podele, șterg praful. Acesta este jobul meu după ora 18.00. Până în ora 17, muncesc în alt domeniu. Nu, nu sunt curvă. Sunt directorul unei firme care se ocupă de lucruri foarte serioase. Câștig și de aici bani, evident. În intervalul 17-18, sunt acasă, în vila mea din Constanța, îmi pup copilul, fac un duș, mă schimb și apoi îmi iau mopul, găleata, papucii albi, mă sui în SUV-ul meu de lux și mă duc în Mamaia să fiu menajeră. Nu în fiecare zi, dar des.

Conduc o mașină pe care nu și-o permit 95% din cei după care curăț eu. E a mea, nu e a firmei de leasing. La mine acasă nu fac curat, am angajat o femeie de care îmi pasă, face ea, câștigă și ea ceva. În plus, eu am un copil minunat și hobby-uri, prefer să mă ocup cu așa ceva în timpul în care nu muncesc. Eu nu-mi fac concediile în România, doar in Europa la minimum 4 stele, dacă nu găsesc de 5. Așa cum găsesc curat acolo, așa fac și eu în apartamentul pe care îl inchiriez, nu există picătură pe chivuete, dușuri, nu există fire de păr, totul arată ca și cum nu a mai stat nimeni acolo înainte, pentru că așa trebuie să arate un loc de cazare civilizat.

Câștigăm bine. Așa avem chestiile cu care mă lăudam mai sus, am învățat și am muncit. Ăștia suntem noi, e important să înțelegeți cine sunt oamenii care vă închiriază apartamente de vacanță. Nu suntem manglitori, suntem și noi niște oameni care mai și muncesc. Acum, doar ce-am terminat de frecat o cabină de duș. În timp ce ștergeam niște pete dubioase, mi-a venit ideea să scriu. Oare turiștii care lasă așa urme penibile s-ar jena dacă ar ști că eu fac curat în urma lor? Unii vorbesc cu mine la telefon, alții mă și văd când sosesc. Sunt frumoasă (da, sunt), știu să mă comport civilizat, sunt îmbrăcată cu haine bune, le zâmbesc cu sinceritate pentru că mie îmi plac oamenii. Oare s-ar jena? Pe mine m-ar putea întâlni în alt context. Aș putea fi cea care le dă un job mâine, ar veni în biroul meu să mă roage să-i angajez, și-ar calcula fiecare vorbă și gest pentru a-mi face o impresie bună și pentru a le da pâinea.

Aș angaja un om care-și șterge pantofii cu prosopul alb de baie? Crema de ghete nu iese. Nu l-aș angaja daca aș ști asta despre el. Aș angaja un om care lasă sub pat prezervative pline, pamperși murdari? Aș angaja unul care nu e în stare să își facă o cafea în ibric, ci doar în fierbătorul de apă? Care toacă legume pe blatul lucios de bucătărie, deși tocătorul e în sertar? Adică, atât îl duce mintea?! Aș avea încredere într-un astfel de om?

Oamenii care vin și se cazează undeva nu realizează că și ceea ce lasă în urmă spune multe despre ei. Așa cunoști omul cel mai bine, în intimitatea lui îi pică masca socială. De fapt, sub cămașa călcată și sub mirosul de parfum, poate fi un om foarte jegos și care gândește extrem de puțin. De-asta am vrut să mă ocup eu de curățenia acelui apartament. Așa am ieșit din mediul meu și am văzut mai de aproape cum sunt oamenii, iar mie îmi folosește asta pentru că eu mai și scriu despre oameni. V-am povestit întâi cine sunt eu și cum am ajuns aici ca să nu vă pripiți și să spuneți: pune mâna și curăță, dragă, că de-aia primești bani, nu prea ți-a plăcut cartea. Vrei să îți meargă turiștii pe vârfuri? Nu. Evident că îmi doresc să folosească prosoapele, lenjeriile.

Dacă nu le-ar folosi, m-aș simți prost, e ca și cum mi-ar spune că nu sunt de calitate sau că sunt murdare. Totul e de calitate acolo, iar prosoapele și lenjeriile sunt spălate la 95 de grade timp de vreo 3 ore. Apoi sunt și călcate și asta o fac nu numai pentru aspect, ci și pentru igienă. Tocmai pentru că ne respectăm clienții. Cum să ștergi pantofii cu prosopul de baie?! Înțeleg că se poate sparge vreun pahar, că a scăpat copilul înghețata pe canapea, dar nu pot să înțeleg că iei cuțitul și tai legumele direct pe blatul bucătăriei. Poate unii veți spune: lasă, cucoană, că faci o grămadă de bani pe spinarea noastră! Cazarea în Mamaia e prea scumpă. Serios? Raportat la ce e scumpă? Mâncarea, combustibilul sunt și ele scumpe în România. Raportezi la ce? La Republica Dominicană? Păi ce salarii sunt acolo, cât costă mâncarea, cât costă casele, cât costă combustibilul? Haideți să facem un calcul altfel: un apartament în Mamaia costă în jur de 115 euro/noapte.

Stă omul liniștit la masă cu nevasta și copiii și zbang! ușa de perete, turistul cu ochii scoși după cazare. Poate același turist care țipă în online că sunt prețuri nesimțite în Mamaia. Poate același turist care seara sparge într-un club mai mult decât a plătit pentru cazare în ziua respectivă. Noroc că are pantofii sterși cu prosopul. Observați că am rămas șocată, fac ce fac, și tot la asta ajung. Pe lângă turistul care se plânge de preț, mai e categoria turistului căruia îi pute zona. – “Păi nu e în Mamaia!” – “Păi e Mamaia Nord.

Am pus zona pe hartă, pe booking, nu v-ați uitat când ați rezervat?” – “E frumos apartamentul, dar noi vrem în centrul stațiunii” (genul mici-bere-șprot) sau “E frumos, dar noi vrem lângă cluburi.” – “Păi mergeți în cluburi?! (mă uitam la ei, om de vreo 50 ani cu o umbră de soție în urma lui și cu un copil de vreo 9 ani) – categoria “nu mai putem, dar visăm” și, până la urmă, ei vor ca la televizor, să aibă ce povesti proștilor de acasă, că doar nu au venit pentru mare, aerosoli și plimbări lungi pe plajă la apus. Deci, nu genul “nu mai putem, dar visăm”, genul “noi vrem ca la tv, ca Columbeanu”.

Culmea e că i-aș mai fi lăsat, dar l-am sunat pe unul dintre ei să-i spun asta și, când m-am prezentat, mi-a zis că e greșeală. M-am dus acolo și i-am poftit să plece, trecuseră 2 ore deja peste ora de check-out. Erau praștie. Mă ia groaza, ăștia sunt tinerii de acum?! Dacă nu le-aș fi zis că acel băiat are probabil nevoie de asistență medicală și că voi chema salvarea, nu s-ar fi mișcat din apartament. Apoi sunt cei care își fac rezervări în mai multe locuri și tu stai ca prostul să îi aștepți. Nici nu fac anulare pe booking, țin perioada aia ocupată, doar așa!, că se poate. În fine. Nu am avut doar din ăștia. Turiștii mei preferați sunt familiile care vin cu copilul și bunica.

Aș pune condiție: cazăm doar turiști care vin cu bunica. Păi bunicile sunt spirt. Prima, imediat ce a intrat în apartament, a întins un cearșaf pe canapea. Doar așa, just in case, nu se știe ce face copilul ăsta cu ciocolata și înghețata. Au stat o săptămână și au zis că tot la noi vin. Îi cred și îi vreau acolo oricând. Apoi, mai sunt familiile formate din el și ea și copiii. Și ăștia sunt buni, dar numai unii. Să vă explic. Când vin, îi vezi de pe stradă, el merge înainte și ea în urma lui, cocoșată și cu câte un copil de mână.

El se uită prin jur și decide singur dacă e cazul să rămână acolo sau nu. Ea nu are nimic de spus. Noi deja recunoaștem genul. E familia formată din cocoș și femeia-fantomă, cunoscută și ca femeia-umbră, adică femeia care a fost odată femeie, dar s-a măritat cu un dobitoc. În schimb, alții sunt echipă, tată! Îi vezi cum privesc amândoi, cum se înțeleg din priviri dacă le place, dacă rămân. Ea vorbește, întreabă, râde, te verifică în felul ei. El, la fel. Te privesc în ochi.

Ăștia îmi plac. Mereu găsesc curat și după ei. M-am întins la vorbă, dar, dacă ați avut răbdare să citiți, sper că am reușit să vă ofer și o altă perspectivă asupra statutului de turist la mare. Vreți respect? Ca în orice alt aspect al vieții, trebuie să și arătați respect. Sunt cu ochii pe voi, vă studiez și habar n-aveți. Azi nu sunt menajeră, dar mâine sunt. De-abia aștept. Azi am niște clienți pe care nu-i pot încadra încă în nicio categorie. E o provocare! Menajera de lux vă salută cu respect și vă așteaptă la Mamaia! Dora Minodora”.

Sursa: Profit.ro