O ciorba atat de buna incat nu ai cum sa spui ,, nu, multumesc” atunci cand ti se ofera. Uite de ce ai nevoie:
1 kg cartofi, 1 kg carne afumata cu os ( se poate falasi scarita sau dupa preferinte), 1/2 telina, 1/2 radacina de patrunjel , o lingurita pasta de ardei iute, 2 cepe, 1 lingura faina, sare, 200 grame de smantana pentru gatit, marar verde, piper, tarhon (daca va place).
Mod de preparare: Daca afumatura are multa grasime, incercati sa scoateti cat puteti din ea pentru ca oricum va ramane multa, iar daca este prea sarata, o puteti desara putin.
Dupa aceea se pune la fiert in 4-6 litri de apa rece la foc potrivit, luandu-i spuma atunci cand incepe sa dea in fiert.
Dupa fierbere carnea se poate taia bucatele sau lasa bucati mai mari pentru a roade conform traditiei carnea de pe oase. In timp ce afumatura fierbe, curatati toate legumele si taiati-le cubulete.
De asemenea cartofii se curatat si se taie in cuburi egale si se pastreaza in apa rece pana cand va fi nevoie de ei (pentru a nu oxida).
Dupa ce afumatura fierbe bine, ai grija ca in apa ramasa sa nu balteasca grasimea, daca se intampla asta incearca sa degreesezi apa, si adauga legumele , fara cartofi. Dupa ce apa da in clocot adaugati si cartofii.
Mare atentie, inainte sa adaugati sare, gustati, apa fiind probabil destul de sarata de la fumatura. Cand cartofii si restul legumelor incep sa dea in fiert, readaugati carnea fiarta si lasati-le pe foc impreuna.
Se presara pasta de ardei sau paprika, se adauga piperul, smantana si tarhon daca optati pentru el. Daca cei poftiti la masa apreciaza gustul picant, puteti adauga in ciorba 1, 2 ardei iuti, dar trebuie sa te asiguri ca este pe gustul tuturor.
A venit si randul mararului inainte de a inchide focul. Daca nu sunt toti cei care se bucura de ciorba fani marar, se poate adauga optional in momentul servirii. Ciorba este gata, si va asiguram ca este o bunatate pe care nu o vei regreta!
În familia tradiţională ardelenească meniul zilei este alcătuit din felul întâi compus din zămuri şi alte leveşe (supe şi ciorbe), felul principal drămuit din tocăniţe, papricaş, fripturi şi sfârşind cu desertul. Aceste meniuri se îmbogăţesc cu ocazia unor sărbători, cu antreuri diverse, băuturi spirtoase pe măsură. De asemenea, pentru a economisi timpul afectat muncii câmpului sau creşterii animalelor, a fost inventat gulyas-ul (gulaş), o mâncare făcută la ceaun, mai groasă (doi în unul), servind totodată ca supă şi fel principal.
În Ardeal noţiunea de zămuri, leveşe (supe şi ciorbe) este pompoasă şi ridicătoare de sprâncene, de o diversitate inimaginabilă, începând cu supele grele strămoşeşti, cu carne de porc, vită, pui, oaie, uneori asezonate cu oţet sau zeamă de varză (borşul, care este foarte răspândit în regat, nu este foarte apreciat în Ardeal) şi condimentate cu tarhon, presărate cu pătrunjel verde.
În familia tradiţională ardelenească meniul zilei este alcătuit din felul întâi compus din zămuri şi alte leveşe (supe şi ciorbe), felul principal drămuit din tocăniţe, papricaş, fripturi şi sfârşind cu desertul. Aceste meniuri se îmbogăţesc cu ocazia unor sărbători, cu antreuri diverse, băuturi spirtoase pe măsură. De asemenea, pentru a economisi timpul afectat muncii câmpului sau creşterii animalelor, a fost inventat gulyas-ul (gulaş), o mâncare făcută la ceaun, mai groasă (doi în unul), servind totodată ca supă şi fel principal.
În Ardeal noţiunea de zămuri, leveşe (supe şi ciorbe) este pompoasă şi ridicătoare de sprâncene, de o diversitate inimaginabilă, începând cu supele grele strămoşeşti, cu carne de porc, vită, pui, oaie, uneori asezonate cu oţet sau zeamă de varză (borşul, care este foarte răspândit în regat, nu este foarte apreciat în Ardeal) şi condimentate cu tarhon, presărate cu pătrunjel verde.
Nicio masă nu se termină fără ceva dulce, faimoasele prăjituri de casă ce satisfac cele mai rafinate gusturi: ,,Vargabeles”, adică budincă de tăieţei laţi cu brânză de vaci dulce la cuptor, ,,Hanklich/Hencleș“ – lichiul saşilor, o plăcintă bătrânească, „Puţărlăi” – paste de casă cu cartofi, molcuţe şi înecate în unt topit, zahăr vanilat şi mac. Delicii sunt şi preparatele din aluat: szilvas gomboc – gomboţi cu prune – zwetschgen knoedel, gomboţi de brânză de vacă, pogăcele sau jumări în aluat, plăcintă cu brânză de oaie şi mărar, aluat dospit precum ,,Kürtös kalács” (tulnicul – un fel de cozonac ce constă dintr-o spirală înfăşurată pe un cilindru de lemn şi prăjit la foc de cărbuni), cozonacul unguresc ,,Baigli” cu nucă sau cu mac, cremeş (cremeschnitte, kremes), tortul Doboş, hajos-hájas teszta (foietaj cu osânză), tort Linţer, Cugloff (cozonac), Cuib de viespi, Apfelstrudel-Strudel de mere, cornuri ardeleneşti ori rotiţe de crumpene (cartofi), aluat pentru clătite, învârtită cu mere, învârtită cu lapte gros, turtă de ouă, mere şi zahăr….
Mirodeniile, condimentele stau la baza specificităţii gastronomiei ardelene, care dau un gust şi miros plăcut, obţinând preparate hrănitoare, cu valoare nutritivă ridicată, orientate către omul care munceşte din greu, care trăieşte cumpătat, dar care ştie să petreacă în vremuri de sărbătoare. În utilizarea zilnică, cele mai uzitate condimente sunt: piperul, boia de ardei (paprika), anason, dafin, busuioc, cimbru, fructe uscate de ienupăr, izma bună, roiniţă, chimen, fenicul, scorţisoara, cuişoare, tarhon, asmăţui, ceapa de apă, măghiran, cimbrişor de câmp, mărarul, leuştean, hrean, multe din aceste plante fiind preluate din alte culturi gastronomice. O importanţă aparte prezintă folosirea şi perpetuarea sării minerale in alimentaţie, zona minieră de la Praid fiind cea care a alimentat întreaga Europă cu sare până in secolul al XVIII lea.
,,Personalitatea Transilvaniei, peste tot ceea ce valurile istoriei au dus şi adus, unicitatea ei in lume, aşa cum spuneam, e tocmai ceea ce unii şi alţii au tendinţa să neglijeze: un colţ de lume în care neamuri au trăit împreună, au conlucrat şi au creat în beneficiul tuturor. Mai mult decât o apoziţie, în pofida unor păreri adesea formulate, chiar osmoza coexistenţei, interferenţa, intercondiţionarea, defineşte cu adevărat Ardealul.”- scrie în cartea sa ‘Dincolo de păduri, Ardealul…’, scriitorul Jean Velicy.
