Pentru inceput, trebuie clarificat faptul ca street dance-ul nu este un singur stil de dans, ci un dans ce reuneste mai multe stiluri, precum breakdance, locking, popping, house, hip hop, electro dance, krumping sau dance hall.
Chiar daca street dance-ul modern a luat nastere in anii ’70, exista si forme mai vechi de street dance ale caror influente se reflecta si astazi in prestatiile dansatorilor. Se presupune ca primele forme de street dance sunt reprezentate de step si jazz.
Step-ul a evoluat in timpul revolutiei industriale, intr-o perioada in care dinamica societatatii urbane se schimba, o mare parte a populatiei din orase incepand sa lucreze in fabrici. Gradul de ocupare si lipsa timpului liber, crestea nevoia de eliberare si evadare din cotidian, iar dansul era una dintre cele mai la indemana solutii.
Atat step-ul, cat si jazz-ul au evoluat la inceputul secolului al 19-lea in randul populatiei afro-americane, fiind primele “dansuri de strada” ce au fost adoptate in cultura mainstream. Swing-ul, Rock’N Roll-ul si Funk-ul isi au toate originea in step si in jazz, dansuri cu un puternic caracter improvizator.
Street dance-ul a luat nastere la inceputul anilor ’70 in Bronx, in randul tinerilor marginalizati, ce au gasit in cultura hip-hop si in B-Boying o modalitate de exprimare pacifista impotriva realitatii violente a mediului in care traiau.
In aceeasi perioada, pe cealalta coasta a Americii, in Los Angeles, o data cu cresterea in popularitate a Funk-ul, se nasteau noi stiluri de dans precum Popping si Locking, ce i-au avut ca pionieri pe Don Campbell (locking) si trupa Electric Boogaloo (popping).
Un fapt interesant este ca Michael Jackson, ale carui miscari de dans au ramas emblematice si au fost copiate de mii de dansatori din intreaga lume, a fost initiat in dans de pionierii Locking-ului – Electric Boogaloo.
Chiar daca de-a lungul timpului Michael si-a definit un stil propriu, ce ii apartine in totalitate, in coregrafiile sale se regasesc elemente de locking, unul dintre acestea fiind celebrul “moonwalk”.
Incepand cu jumatatea anilor ’80 a venit si prima explozie a street dance-ului in mainstream, odata cu lansarea filmului “Flashdance”. Peste noapte breakdance-ul a devenit cunoscut in toata lumea, jambierele au devenit un accesoriu indispensabil, iar salile de dans si aerobic s-au umplut de tineri ce doreau sa invete noul stil de dans.
Tot in aceeasi perioada street dance-ul a fost impartit in doua categorii Old School (ce cuprinde stilurile vechi precum popping, locking sau breakdance) si New School (ce cuprinde stiluri precum house, electro dance, hip hop sau krumping).
Dupa popularitatea din anii ’80, o data cu iesirea din moda a muzicii hip hop, street dance-ul a cazut o perioada in desuetudine, fiind considerat in exclusivitate dansul tinerilor din ghetourile americane.
Insa, o data cu lansarea filmelor precum “Save the last dance” si a seriilor “Step up” si “Street dance”, street dance-ul a ajuns din nou in mainstream, de data aceasta insa ca un dans actual, al tuturor tinerilor, nu doar al celor ce fac parte din clasele marginalizare.
Fiind un dans nascut “in strada”, street dance-ul a evoluat constant, avand asupra sa amprenta fiecarui dansator care l-a practicat si care l-a trait. In ziua de azi, street dance-ul a trecut din underground in mainstream si isi continua evolutia, imbogatindu-se in permanenta cu noi stiluri.
Printre cele mai recente trebuie mentionare lyrical hip hop (street dance imbinat cu forme traditionale de dans, caracterizat prin miscari fluide si interpretari teatrale) sau street jazz (o combinatie intre new school hip hop si jazz).