Radio Simplu

Acesta este locul din România unde oamenii sunt ascunși de lume, necăjiți și uitați în sărăcia lor. „Și totuși… și ei sunt oameni!”

Ponorâta este cea mai săracă comunitate de rromi din România. Povestea celor cară trăiesc acolo a trecut de mult graniţele României, devenind celebri datorită fotoreportajelor care au apărut în special în ziarele din Franţa sau Marea Britanie.

Cu toate acestea, în comunitate trăiesc şi copii care frecventează şcoala, care au bucurii, supărări şi poate visează să-şi depăşească condiţia.

Nu au foarte multe, sunt ignoraţi şi necăjiţi şi rar li se întinde câte o mână de ajutor. Frigul din ultima vreme a îmbolnăvit mulţi dintre membriii comunităţii, mai ales, copii, lucru semnalat şi de Natalia Fornvald, inspector şcolar pentru învăţământul primar în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Maramureş.

Dascălul a postat pe pagina personală de pe o reţea de socializare mai multe fotografii însoţite de un text prin care îi îndeamnă pe cei cu “posibilităţi materiale” să le întindă o mână de ajutor copiilor năpăstuiţi de soartă şi a căror singură vină este că s-au născut în Ponorâta.

“Zorii acestei zile m-au prins în satul Ponorata, un loc unde oamenii sunt ascunși de lume și uitati in sărăcia lor, dincolo de intinderile albe. Traiul greu al copiilor, dăruirea dascalitelor in a-i încuraja sa nu renunte la scoala m-au copleșit. Dupa ce i-am văzut în spațiul școlar, am dat o fuga in sat sa vad care le sunt nevoile. Acolo l-am gasit pe bulibasa supărat. Frigul a îmbolnăvit copiii și, din spusele lui, deși nu mă aștept să recunoasca cineva, la spital sunt lăsați să aștepte câte o noapte întreagă până se uita cineva la ei. Dacă sunt foarte grav bolnavi, sunt trimiși la Baia Mare, daca nu, sunt trimiși în satra pentru selecția naturală. Si totusi….Si ei sunt oameni! Mă întorc de la Ponorata cu convingerea că în 5 martie voi reveni cu haine pentru copii, cu alimente și detergenți, sampoane și săpunuri. Astept sa fiti părtași la acțiunea mea și să implicati copiii care au mai mult decat acești nefericiți, in acțiuni de donație”, a scris Natalia Fornvald.

In Romania, saracia creste odata cu economia tarii. Si, in mod paradoxal, suntem pe primul loc in Europa si la crestere economica si la saracie.

Specialistii sustin, ca din cauza lipsei investitiilor si a politicilor statului, pe masura ce tara se dezvolta, diferentele dintre traiul oamenilor de la sate si al orasenilor sunt tot mai mari.

Intr-un top facut de Ministerul Dezvoltarii, Necsesti, din Judetul Teleorman, este cea mai saraca. Din pacate, din cei 1.300 de oameni ramasi, 1.000 sunt pensionari si aceasta localitate nu mai are alte sanse de dezvoltare, potrivit specialistilor. Paradoxul este ca se afla la doar 100 de kilometri de cel mai bogat oras din Romania.

Necsesti e la doua ore de mers cu masina de Capitala tarii. Din anii ’90, cand avea 3.000 de locuitori, populatia s-a injumatatit. In tot satul mai sunt doar cativa copii, majoritatea lasati in grija bunicilor. 300 de case sunt pustii, din cele 900 ale comunei.

Localnica: „Nu am, nu am pe nimenea. Pe Dumnezeu de sus!”

Localnic: „Satul e imbatranit, satul e… mai mult de trei sferturi e imbatranit. 20% daca mai e tineret, restul e plecati toti. Comuna e saraca, nici apa, nici canalizare nu e.”

Oamenii spun ca perioada in care localitatea s-a depopulat si a saracit coincide cu cei 16 ani in care la primarie a stat omul pe care ei l-au ales 4 mandate la rand.

Localnic: „Nu avem farmacie, apa curenta, nimic, nimic. Nicio perspectiva in comuna asta, cu asemenea oameni nicio perspectiva!”

Primarul dezleaga munca lui de 16 ani: un teanc de dosare cu studii de fezabilitate pentru proiecte europene: niciunul nu a fost aprobat, asa ca s-a resemnat.

Soare Angel, primarul comunei Necsesti: „Am incercat, dar nu vad ce solutie si ce sursa de locuri de munca sa fie in zona noastra. Intreg judetul Teleorman se afla in aceeasi situatie.”

Din pacate, suntem in continuare pe primul loc in Europa cand vine vorba de saracie. Peste 40% din populatie este expusa acestui flagel, adica nu au bani, veniturile nu sunt constante, nu au conditii de locuire si nici educatie sau acces la servicii de sanatate.