Radio Simplu

Româncele caută bărbați educați: ce calități vor tinerii de la partenerul de viață

cuplu

Rețeta reușitei în căsnicie pentru femei: un bărbat „puțin mai frumos decât dracul“, dar educat și compatibil, inclusiv din punct de vedere religios. Pentru domni, criteriile sunt altele, cel mai important fiind aspectul fizic. Cel puțin așa arată un studiu recent referitor la factorii care contează la decizia căsătoriei.

Peste 70% dintre bărbați valorizează aspectul fizic atunci când își aleg o parteneră, arată ultimul studiu „Despre tinerii din România”, realizat de Fundația Friedrich Ebert România (FES). Prin comparație, doar 60% dintre femei pun preț pe acest lucru, acestea fiind semnificativ mai interesate de orice altceva, în special de educație, situație economică și credințe religioase. Experții în sociologie atrag atenția că, față de datele strânse în anul 2014 pe aceeași temă, aspectul fizic a pierdut din importanță în alegerea partenerului, dar a căpătat o importanță mai mare credința religioasă.

Mai urâți, dar educați

Când vine vorba despre alegerea partenerului de căsătorie, pe primul loc, atât femeile, cât și bărbații, valorizează interesele comune, în timp ce pe următoarele două locuri se poziționează personalitatea și educația.

Psihologul Mihai Copăceanu consideră că această ierarhizare arată o evoluție a importanței factorilor: „Tinerii de astăzi se distanțează categoric mult față de valorile sau de factorii importanți pe care părinții lor le-au avut în urmă cu 20-30 de ani, să spunem, prin aceea că au poziționat pe locul 1 interesele comune și personalitatea. Și aici vorbim de o compatibilitate atât la modul în care gândim, în care ne comportăm, dar și ceea ce facem, ca interese în timpul liber sau ca interese de viață. Ceea ce reprezintă totuși un factor pozitiv, de bună încurajare pentru funcționarea unor relații, mai ales compatibilitățile din punctul de vedere al personalității”.

De apreciat este și că pe locul al treilea este educația și abia pe locul al patrulea este aspectul fizic. „Așa cum de multe ori noi spunem în mod obișnuit că frumusețea e trecătoare, nu ea contează cu adevărat, ci caracterul omului și modul în care suntem compatibili la nivel de personalitate. Cumva, mă îngrijorează aspectul aprobării familiilor. Faptul că, iată, în România, încă, tinerii atunci când își aleg partenerul se gândesc și dacă viitoarea soție/soț este aprobat sau nu de părinți, ceea ce a dispărut de foarte mulți ani în societatea occidentală, unde este mult mai multă autonomie și independență a tânărului și nu contează foarte mult opinia părinților sau chiar a bunicilor”, subliniază Copăceanu.

Situația economică contează și ea, dar nu foarte mult. Iar „pe ultimul loc este virginitatea, care iarăși, în urmă cu 20-30 de ani, reprezenta un factor mult mai important, era mult mai sus pe scala acestor valori. Deci, cred că există în mod clar o evoluție, ceea ce oferă o șansă bună ca aceste cupluri să funcționeze”, adaugă psihologul.

Persoana religioasă, o garanție a stabilității relației

Față de datele din 2014, credința religioasă a înregistrat o creștere de 10 procente pe lista criteriilor de compatibilitate.

Pentru psihologul psihoterapeut Keren Rosner, creșterea valorizării acestui criteriu are o altă explicație: „Nu religia în sine este subiectul. Cred că este vorba despre valorile care sunt cuprinse într-o persoană care se declară religioasă. Cred că a devenit o garanție a seriozității și, mai ales, a unei căsnicii durabile. Pentru că de multe ori se face această asociere: o persoană religioasă renunță mai greu la căsnicie, luptă mai mult pentru ea. Plus că este vorba și despre valorile morale. În general, o persoană religioasă este percepută ca o persoană serioasă, fidelă, care are ca valoare familia. Încrederea și stabilitatea pe care le dă o persoană de acest gen sunt de preferat unei persoane de care ești atras și nu ar avea aceste principii religioase. Pentru că, în ultima perioadă, instabilitatea în relație este o problemă. Relațiile se înfiripă foarte rapid și se destramă foarte repede. Și mulți tineri au ajuns la concluzia că au nevoie de stabilitate”, consideră Keren Rosner.

Abstinența, un concept învechit

Cât privește vârsta de căsătorie, aceasta variază în funcție de nivelul de educație, dar și de mărimea localității în care tinerii locuiesc. Astfel, persoanele cu mai puțină școală – fără liceu – tind să se căsătorească la vârste mai tinere, la fel și cei care locuiesc în orașe mai mici. Vârsta medie pentru căsătorie este apreciată la femei ca fiind 25 de ani, în timp ce la bărbați, 27,5, cu mențiunea că vârsta urcă la peste 28 de ani în orașele mari.

Potrivit aceleiași surse, relațiile în afara căsătoriei par a fi prevalente în localitățile foarte mici (sub 5.000 de locuitori) și în cele foarte mari cu peste 500.000 de locuitori, precum Bucureștiul.

Abstinența este un subiect care-i preocupă mai degrabă pe tineri decât pe cei mai în vârstă, cel mai probabil ca urmare a educației primite de la părinți, care se concentrează, în măsură covârșitoare, asupra abstinenței sexuale la vârste fragede. „Odată ce respondenții ating vârsta adultă, vedem o schimbare de atitudine în privința abstinenței care se menține în timp, aproximativ 50% dintre respondenți considerând, în general, că abstinența este o povară inutilă sau un concept învechit”, precizează studiul FES.

Totodată, există o mică diferență între sexe în ceea ce privește nivelul de conștientizare și informare despre metodele contraceptive și activitate sexuală. „Aspectul cel mai îngrijorător legat de această diferență este că nu se datorează numai vârstei, pentru că bărbații raportează în mod consecvent, la nivelul tuturor categoriilor de vârstă, că nu sunt informați în privința metodelor de contracepție, pe când femeile care nu sunt informate par a se grupa în categoria de vârstă sub 18 ani. Mai mult, numărul respondenților care raportează că nu au folosit niciodată metode contraceptive sau de control al natalității crește cu vârsta în mod relativ egal între sexe”, se mai arată în studiul citat.

Refuzul de a utiliza metode contraceptive este relativ independent de religiozitate și participarea la slujbele religioase, similar percepțiilor privind abstinența înaintea căsătoriei. „Repondenții care participă la slujbele religioase mai puțin de o dată pe an raportează o predispoziție de a nu folosi metode contraceptive egală cu respondenții care participă la slujbele religioase o dată pe săptămână sau mai des”, potrivit aceleiași surse.