Ca părinte, cum te-ai simți dacă te sună Poliția la unu noaptea să-ți spună că fiica/fiul a fost implicat într-o altercație?
Paul Suciu: „Unu fara un sfert. Noaptea. Am fost sa imi recuperez fiica cea mare de la politie. O stiam bine-merci la o prietena.
Pe la zece si ceva au coborat sa cumpere un suc de la chioscul de peste drum. Cand au iesit din bloc un nemernic isi agresa partenera.
Prietena fie-mii se baga sa o apere pe victima, isi ia o laba peste ochi si ajunge imbrancita in tufe. In timpul asta fie-mea suna disperata la politie. Vine echipajul, apare si tatal fetei, ca nu locuiesc impreuna, si ajung la sectie.
Eu eram linistit acasa.
Final: se deschide dosar penal pentru lovire asupra unui minor.
V..a agresata de bou nu a scos niciun cuvant la politie. Isi protejeaza partenerul.
Dupa ce imi iau copila de acolo, ea fiind martor, o intreb:
-De ce nu m-ai sunat pe mine?
-Mi-a fost frica, zicea ea.
-De ce, spun eu?
-Mi-a fost frica pentru domnul respectiv. Daca il omorai?(cu bataia)
Romania, 2018, copii de 15 ani.
Curaj, empatie, spirit civic, putere de anticipare.
Sunt mandru de ele dar le-am rugat sa nu mai faca asta.
Pentru ca niciodata o fapta buna nu ramane nepedepsita. Ovidiu Sebastian Husanu”
