În fiecare an, pe 27 decembrie, creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Ștefan, unul dintre ucenicii lui Iisus și primul martir al Bisericii.
Legenda spune că Iisus Hristos l-a luat pe lângă sine, ca să îl urmeze şi să ia parte la faptele şi minunile sale. Devenind diacon, Ştefan a stârnit atenţia fariseilor.
Aceştia erau nemulţumiţi de faptul că el încearcă să îi convertească pe oameni la creştinism prin predicile despre învăţăturile lui Hristos.
La puţin timp după ce a devenit diacon, Ştefan a fost dus înaintea Sinedriului, sub acuzaţia de blasfemie la adresă lui Moise şi a lui Dumnezeu. A fost interogat de către însuşi Caiafa, cel care îl judecase şi pe Iisus Hristos.
Găsit vinovat de blasfemie, Sfântul Ştefan a fost condamnat la moarte prin lapidare, devenind şi primul martir care a fost ucis pentru că a mărturisit în faţă tuturor credinţa pe care o avea în Iisus. Înainte să îşi dea ultima suflare, el a cerut iertare pentru cei care i-au luat viața.
Locul unde era îngropat Sfântul Ştefan a fost descoperit în anul 415, iar din anul 560 moaştele sale se află în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.
Numele Ştefan vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroana”, „ghirlanda” sau „cununa” cu care erau încununaţi învingătorii.
Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Ștefan
Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.
Potrivit unei tradiții străvechi, de Sfântul Ștefan este bine să se dea în dar o icoană a Sfântului sau o candelă nouă aprinsă pentru sănătatea rudelor bolnave, dar şi pentru sporul casei. Tot ca un semn al iubirii, preţuirii şi respectului este bine ca în această zi persoanele certate să se împace.
În unele zone din Muntenia, gospodinele pregătesc aşa-numitele „Pâinici ale lui Ştefan”, făcute în forme rotunde, dintr-un aluat foarte asemănător cu cel de cozonac.
Se obişnuieşte că aceste pâinici să se ungă cu miere. De asemenea, pâinicile amintesc creştinilor de pietrele cu care a fost ucis Sfântul Ştefan. Odată ce sunt sfinţite de preot la biserică, painicile se împart copiilor sărmani.
Tot de Sfântul Ştefan, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.
Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.
Nu în ultimul rând, este bine ca în această zi să evităm deplasările în zonele montane și în locuri izolate, care ne pun viața în pericol.
Semnificatia numelui Stefan
Numele este de origine greceasca – Stephanos – si inseamna “coroana”, “ghirlanda”, “cununa” (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori – sub influenta straina – Fanny.
Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida – numele unei mucenite trecute in calendar).
