O blonda are o masina cu 250.000 de kilometri la bord si nu reuseste sa o vanda. Asa ca apeleaza la prietena ei, bruneta.
Aceasta se gandeste putin si ii spune sa mearga impreuna la un service ca sa dea kilometrajul la 50.000. Zis si facut. Dupa o saptamana bruneta o suna pe blonda:
– Ai vandut draga masina?
– Acum cand are 50.000 km la bord nu o mai vand, o tin pentru mine.
***
O maicuta pleaca din manastire si bantuie pe strada.
La un moment dat intalneste o tipa si o intreaba:
− Auzi, da’ ce lucrezi tu de ai masina asa frumoasa?
− Nimic. Ma intalnesc cu un neamt, il fac sa se simta bine si mi-a dat masina.
− Da hainele astea faine de unde le ai?
− Ma intalnesc cu un italian, il fac sa se simta bine si imi da haine.
− Da’ totusi de unde ai atatia bani?
− Ma intalnesc cu un francez, il fac sa se simta bine si imi da bani.
Maicuta se intoarce dezamagita la manastire si seara merge la culcare.
Pe la 12 noaptea se aud batai usoare în usa . La care maicuta raspunde:
− Du-te de aici, parinte Ilarie, cu biscuitii tai cu tot.
***
Cainele unui vanator moare, intr-o zi, si acesta se hotaraste sa-si cumpere alt caine. Isi cumpara alt caine, merge la vanatoare..poc dupa o pasare, cainele se sperie si o ia la fuga. Isi mai cumpara unul dar, la fel.
Se duce omul, suparat, intr-o bodega si povesteste unuia patania, ca i-au disparut 2 caini.
Un lautar aude si ii spune:
– Da-mi un caine si, dupa 2 saptamani, il fac bun de vanatoare.
– Bine, mosule.
Zis si facut. Lautarul i-l baga in toba si i-l ia pe la nunti, pe la petreceri, sa se obisnuiasca cainele cu bubuielile.
Dupa o saptamana, isi ia omul cainele inapoi si merge la vanat. Trage poc, poc, poc!
La care cainele: – I-auzi una, i-auzi doua, i-auzi patruzeci si noua!
****
Un italian angajează 3 români să-i vopsească gardul care împrejmuia casa.
Dis-de-dimineaţă, înainte de a pleca la serviciu, italianul le dă celor trei instrucţiunile:
– Aveti aici 3 găleţi de vopsea care va vor ajunge să vopsiţi tot gardul. În bucătărie e mâncare, când o să vă vină foame, vă puteţi servi. Aaa, era să uit. Aţi vazut calul pe care îl ţin închis în spatele curţii? Să nu cumva să lăsaţi poarta dechisă să scape de acolo că nu ştiu ce fac cu voi. S-a înţeles?
– Am înteles şefu, răspund românii într-un glas. Pleacă italianul, iar românii se apucă de treabă. Nu după mult timp, unul din ei zice:
– Măa, mie mi-a venit foame, hai să vedem ce are ăsta de mâncare! Bucătăria italianului, plină de bunătăţi. După un ospăţ pe cinste, românii caută şi ceva de băut, dar nu găsesc decât apă şi suc. Atunci, unul dintre ei zice:
– Mă, ştiu eu cum să facem rost de băutură. Mergem şi vindem o găleată de vopsea, cumpărăm băutura, iar vopseaua de rămâne o mai diluăm, o mai lungim şi terminăm noi gardul. După ce au băut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3 m din gard se termină vopseaua.
– Acum ce dracu facem? De unde luăm vopsea? Italianul o să-şi dea seama că noi am luat-o.
– Mă fraţilor, las’ pe mine, zice unul mai isteţ, că ştiu eu cum facem. Mai strângem puţină vopsea pe pensulă şi dăm pe botul la cal, iar când va veni italianul îi vom spune că acesta a scăpat şi a mâncat-o. Zis şi făcut. Pe seară, ajunge şi italianul acasă.
– Mă, ce-aţi făcut cu vopseaua? Eu am calculat la fix şi trebuia să vă ajungă.
– Şefu’, ne pare tare rău, dar a scăpat calul şi a mâncat-o. La auzul acestor vorbe, italianul intră în casă, ia puşca şi nici una nici două, împuşcă calul.
– Ce naiba dom’le, pentru o găleată de vopsea ai omorât săracul animal? Iţi cumpăram noi alta.
– Bă fraţilor, vedeţi voi casa asta? Tot cu români am făcut-o. Dă-l încolo de cal, mi-a mâncat 30 de saci de ciment, 800 de cărămizi, 4 grinzi!
