Gabi, un bărbat simplu și muncitor, încuia ușa micului său magazin din colțul străzii, locul unde lucrase ca și casier timp de peste douăzeci de ani. Paltonul său vechi și subțire nu era suficient pentru a-l proteja de frigul tăios, dar zâmbetul îi lumina fața. Fiecare zi de muncă îi aducea satisfacție, deși viața nu fusese deloc blândă cu el. Soția îl părăsise, acuzându-l de lipsă de ambiție, dar el rămăsese fidel unui principiu simplu: fericirea venea din lucrurile mici, mai ales din timpul petrecut cu fiica sa, Lidia.
Când Gabi intră în blocul modest în care locuiau, o găsi pe Lidia așteptând în hol. Fata purta uniforma de casieră, iar în mâini ținea o scrisoare care părea să o tulbure.
„Ce ai acolo, Lidia?”, întrebă Gabi, privind cu grijă spre plic.
Lidia ridică ochii, vizibil speriată. „Nu știu, tată. Mi-e teamă să o deschid. Poți să o faci tu?”
Gabi luă scrisoarea, iar privirea îi căzu pe numele firmei de avocatură tipărit pe plic. Curiozitatea lui se transformă rapid în teamă. Când deschise plicul și citi documentul dinăuntru, fața i se schimbă radical.
„E grav, nu-i așa?”, întrebă Lidia, încordată.
„Nu, nu este grav. Este… incredibil. Se pare că cineva ți-a lăsat moștenire un business de aproape patru milioane de dolari, care include trei restaurante”, spuse Gabi, cu voce tremurândă.
Lidia smulse scrisoarea, incapabilă să creadă. „Trebuie să fie o greșeală, tată! Cine ar face așa ceva?”
Gabi îi arătă numărul de telefon al avocatului imprimat pe document și o îndemnă să sune pentru a clarifica situația. A doua zi, cei doi se prezentară la biroul avocatului, unde Lidia îi împărtăși îndoiala ei.
„Nu cunosc pe nimeni care să îmi lase o astfel de moștenire”, spuse ea, vizibil confuză.
Avocatul zâmbi calm. „Nu este nicio greșeală. Domnul Matei Popescu, clientul meu, a fost foarte precis în dorințele sale.”
La auzul numelui, Gabi păli. „Matei Popescu? Ești sigur de acest nume?”, întrebă el cu o voce abia șoptită.
Avocatul confirmă, iar Gabi izbucni în lacrimi, realizând în sfârșit conexiunea.
Trecutul care schimbă prezentul
Cu câteva luni în urmă, Matei Popescu, un om de afaceri de succes, se confrunta cu o boală terminală. Într-o seară, în timpul unei discuții cu prietenul său cel mai bun, Jon, Matei își exprima regretul că nu avea moștenitori cărora să le lase afacerea. Însă Jon i-a dezvăluit un secret care avea să-i schimbe viața: Matei avea o fiică. Fosta sa iubită murise în timpul nașterii, iar copilul fusese dat spre adopție.
Matei nu a stat pe gânduri și a angajat un detectiv pentru a o găsi pe fiica sa. Investigația a dus direct la Gabi, casierul modest care adoptase fata și o crescuse cu multă iubire. Matei a decis să-l abordeze pe Gabi direct, iar întâlnirea lor a avut loc la o cafenea de cartier.
„Ești tatăl Lidiei?”, întrebă Matei cu voce tremurândă.
Gabi confirmă cu o privire îngrijorată, iar Matei îi explică cine era cu adevărat. În ciuda șocului, Gabi nu voia ca Lidia să afle adevărul. „Nu îi spune că a fost adoptată, te rog. Este tot ce mi-a rămas. Dacă află, mă tem că o voi pierde.”
Matei, deși copleșit de emoții, a înțeles. Întrebarea care îl frământa cel mai mult era dacă Lidia era o persoană bună. Gabi i-a răspuns fără ezitare: „Este cea mai bună persoană pe care o cunosc.”
Testul care a confirmat inima Lidiei
Matei a decis să verifice cu ochii săi. Într-o zi, s-a deghizat într-un om sărac și s-a dus la magazinul unde Lidia lucra. A cumpărat câteva produse alimentare și, cu un aer rușinat, i-a spus că nu are suficienți bani.
„Nu-ți face griji, domnule. Eu voi acoperi restul”, i-a spus Lidia cu un zâmbet cald.
Impresionat de generozitatea ei, Matei a vrut să vadă cum reacționează în fața aroganței. A revenit o săptămână mai târziu, îmbrăcat elegant, și a încercat să se bage în fața altor clienți. Lidia nu a cedat presiunilor lui și l-a tratat la fel ca pe toți ceilalți clienți.
„Nu permit nimănui să se bage în față, indiferent cine ești”, i-a spus ea cu fermitate.
Matei a zâmbit mulțumit. Era convins că Lidia merita tot ce avea el mai de preț.
Revelația finală
Înapoi în prezent, avocatul i-a explicat Lidiei că Matei, tatăl ei biologic, îi lăsase cele trei restaurante în semn de recunoaștere. Dar moștenirea materială nu era totul. Avocatul i-a înmânat un buchet de crini galbeni, florile preferate ale lui Matei, și un mesaj scris de mână: „Crinii galbeni îți vor aminti mereu că ești o persoană extraordinară.”
Lidia îl îmbrățișă pe Gabi, spunându-i că nimic nu va schimba dragostea pe care o avea pentru el. „Ești tatăl meu, indiferent de ce spune ADN-ul.”
Pentru Gabi, acea zi a fost una de neuitat. Dragostea și devotamentul dintre el și Lidia au rămas neclintite, iar povestea lor a devenit un exemplu al faptului că generozitatea și corectitudinea pot aduce recompense neașteptate.
