Radio Simplu

Cadoul unui tată pentru fiica sa

Un tată i-a spus fiicei sale: „Ai absolvit cu onoruri, iată o mașină pe care am cumpărat-o acum ceva timp … are câțiva ani. Dar înainte să ți-o dau, du-o la parcarea uzată din centru, spune că voiai să o vinzi și vezi cât de mult îți oferă. ”
Fiica s-a dus la parcarea uzată, s-a întors la tatăl ei și a spus: „Mi-au oferit 1.000 de dolari pentru că arată foarte uzată”.
Tatăl a spus: „Du-o la amanet”.
Fiica s-a dus la casa de amanet, s-a întors la tatăl ei și a spus: „Casa de amanet oferea 100 de dolari pentru că e o mașină foarte veche”.
Tatăl i-a cerut fiicei sale să meargă la un club auto și să le arate mașina.
Fiica a dus mașina la club, s-a întors și i-a spus tatălui ei: „Unii oameni din club au oferit 100.000 de dolari pentru faptul că este un Nissan Skyline R34, o mașină iconică și căutată de mulți”.
Părintele a încheiat spunând: „Am vrut să știi că locul potrivit te prețuiește în modul corect. Dacă nu ești apreciat, nu te supăra, înseamnă că te afli într-un loc greșit. Cine știe care este valoarea ta te apreciază. Nu stați într-un loc în care nimeni nu vă vede valoarea ”.

Citeste si

Scrisoare unui tata catre fiica sa

“Să trăieşti Mimilica dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fii fericită!

Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea… al doilea, de! norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru El.

Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi… ATÂŢIA CÂT MERITĂ.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepătimire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptura.

Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.

Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vină.

Aşa, Mimilica dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreapta cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”. Dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta:

“Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, că o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbrăţişez cu drag,

A. Vlahuţă”

Loading...