Ca sa poti deveni un pompier iscusit trebuie sa fii atent la orele predate si sa inveti absolut tot deoarece este o meserie foarte riscanta care iti poate pune de fiecare data viata in pericol.
Acest POMPIER a adormit in timpul orei si nu a scapat nepedepsit.
Ce înseamnă sa fii pompier?
Pompierul este cel care pleaca dimineata, fara a sti cand si daca se va intoarce. De multe ori paseste dincolo de limite, pentru a infrunta pericolul sau cel putin o provocare majora.
Este cel chemat la datorie pe canicula, ger sau furtuna, in caz de accident grav, inundatii si incendiu. Ca pompier faci orice e nevoie sa te adaptezi situatiei.
Dar a fi pompier nu e cel mai greu lucru. A fi sotie/sot de pompier- si a trai cu frica pentru cel de langa tine- este infinit mai greu.
Picii ne indragesc si chiar multi vor sa “creasca si sa se faca pompieri”. Dar adolescenta, de cele mai multe ori, intrerupe visul copilariei.
Ce inseamna sa fi pompierMulti oameni au impresia ca putem ajunge pentru interventie in cateva secunde.
Si chiar daca ajungem intr-un timp scurt (2-3 minute) tot suntem intrebati de ce am ajuns asa greu.
Nimeni nu pune problema traficului, a conditiilor meteorologice sau a distantei.
Pompierul e un paradox.
E muncitorul care inlatura molozul pentru a ajunge la foc; e chimistul de la o scurgere de materiale toxice; e medicul de la un accident serios; e consilierul de dupa un incendiu sau un deces;
e profesorul care tine un curs la scoala despre pericolele in caz de incendiu sau cutremur; e tamplarul care repara una-alta prin statie;
e mecanicul care pune la punct masina de interventie; e filosoful focului; e glumetul echipei; e instructorul cadetilor;
e cel care tine echipa unita; e fratele/sora celorlalti pompieri.
Toti pompierii se plang cand sunt prea multe solicitari, dar se ingrijoreaza cand nu primesc nici macar una.
Sunt “experti” in aproape orice. De la constructii, pana la circuite electrice; de la chimie, la medicina; de la mecanica, la sisteme de comunicatii radio si electronica; de la automobile si camioane, la trenuri si vase maritime; de la caini, la pisici.
Un pompier poate repara aproape orice, dar in acelasi timp poate strica mai mult decat pot multi sa repare.
Nu sta niciodata departe de telefon sau pager si e cel care ajunge in timp util cand apare vreo problema.
E omul realist dar si cel credincios. Are nevoie de credinta, ca sa infrunte provocarile la capacitate maxima, in timpul unei interventii.
Indiferent de situatie, stie ca orice s-ar intampla cei dragi nu vor fi singuri.
Dupa ore de lupta cu flacarile si caldura, primul lucru care il poate “racori” sunt cateva simple cuvinte: “totul e sub control”.
Sunt primii care ajung si ultimii care pleaca. Sunt cei care incearca sa lase ordine in urma lor, cei care mereu vor scoate oamenii din situatii dificile sau chiar stupide.
Pompierul este cel care spera sa nu fie nevoie sa infrunte focul, dar trebuie sa se antreneze pentru cel mai groaznic incendiu.
Poate petrece peste 100 de ore antrenandu-se pentru ceva ce se intampla o singura data in viata. Se pregateste fizic si mental pentru situatii grave si mereu spera ca nu va fi nevoie de experienta antrenamentelor, dar stie ca intr-o zi va fi esentiala.
Pompierul greşeşte o singura data. Prima eroare este, de obicei si ultima.
Viata de pompier e un zig-zag intre prea mult zgomot si prea multa liniste. Intre prea multi oameni sau mult prea putini. Dar indiferent de numar, misiunea trebuie dusa pana la capat.
As putea spune ca suntem optimisti incapatanati. Exact ca un taran, care isi pune semintele cu gandul ca cel de sus nu-l va lasa fara recolta, la fel si un pompier traieste de la o alarma la alta, pentru ca Dumnezeu inca mai are nevoie de el.
Se duce sa se lupte cu focul, desi stie si simte ca la un moment dat o alarma ar putea fi ultima.
Pana sa aplic pentru voluntariat, ma intrebam de ce ar vrea cineva sa devina pompier.
Vazusem un echipaj alergand spre o cladire in flacari in timp ce toti ceilalti, inclusiv sobolanii, alergau afara. Cred ca e nevoie de o doza de nebunie pentru a fi pompier.
Cred ca de asta raspundem la alarme, desi mental ne nastem programati sa evitam pericolul.
