Pasarile au fost folosite ca animale de companie inca de pe vremea Egiptului Antic. Au fost mereu valorizate pentru culorile foarte frumoase ale penajului, vocea incantatoare si pentru prietenia lor.
Pajistile uscate ale Australiei au fost casa speciei Melopsittacus undulatus pentru sute de ani. Arborigenii nativi ar urmari stolul de pasari, cand acestea stau aproape de plantațiile de eucalipt si cand isi construiesc cuiburile in gaurile copacilor. Arborigenii si-ar folosi des bumerangurile, aruncand arma in mijlocul stolului pentru a lua o gustare. Da, aceste pasari erau mancate.
Din moment ce arata ca niste papagali mici, porecla pentru aceste pasari este “perus”. In latina se traduce ca “papagal care canta, cu linii ondulate”. Liniile negre si ondulate peste penele verzi ale perusului il ajuta sa se ascunda pe campiile verzi ale țarii natale, Australia.
In anul 1838, un naturalist englez, a luat 2 perusi pentru a-i duce cu el in Anglia. Aceste pasari, perusii, erau foarte prietenoase si usor de crescut. In doar cațiva ani, erau sute de perusi in Europa si popularitatea lor era exorbitanta. Incepand cu 1894, australienii au inceput sa se ingrijoreze in legatura cu numarul mare de perusi prinsi si au interzis exporturile de perusi. Aceasta restricționare este valabila si astazi. Orice perus pe care il cumperi, este inmulțit de crescatori, probabil in apropierea casei tale.
In America, exista aproximativ 8 milioane de perusi, fiind mult mai multi in restul lumii. Perusii sunt apreciați in orice țara si sunt animale de companie foare bune, atat pentru tineri cat si pentru batrani. Perusii sunt usor de ingrijit, foarte prietenosi si nu foarte costisitori.
In salbaticie, perusii iubesc sa zboare si pentru a avea un perus fericit e necesar sa aiba suficient spațiu in colivia sa. Cu cat este mai mare colivia, cu atat mai bine. Dimensiunile minime pentru colivia perusului sunt: 100cm x 50cm x 81cm. Perusilor le place sa zboare si sa se cațere asa ca au nevoie de spațiu vertical si orizontal. Curentul de aer este daunator pentru perusi, asa ca ține-i departe de usi si ferestre. De asemenea, nu le plac mirosurile puternice, asadar ține-i departe de bucatarie sau baie. Au nevoie ca aerul sa fie umed in proporție de 60-70%, iar temperatura sa fie cuprinsa intre 15-25 grade Celsius.
Perusii traiesc in stoluri, sunt peste 1000 de pasari intr-un singur stol. Se simt incredibil de singuri daca sunt ținuți singuri, asa ca poziționeaza-ți perusul sau perusii in cea mai folosita camera si interacționeaza cu el des. Daca nu esti in preajma lui des, adu-i perusului tau un prieten pentru a-i ține companie. In salbaticie, linistea e semn de pericol, pentru ca toate viețuitoarele se ascund cand este un pradator in apropiere. Daca iți lasi perusul in liniste, el o va lua razna!
Perusilor le place sa stea la inalțime si sa priveasca de sus imprejurimile, insa pastreaz-o la inalțimea la care tu poți schimba apa si mancarea. Perusul tau va aprecia acest lucru. Daca ai si alte animale de companie, asigura-te ca acestea nu vor tranti colivia perusului.
Cel mai longeviv perus a avut 12 ani, in general ei traiesc intre 5 si 7 ani.
Perusul este, fara indoliala, cel mai comun papagal de companie originar din emisfera sudica, mai exact din Australia, fiind rapandit pe tot teritoriul acestui continent. Exista peste 5 milioane de exemplare de perusi raspandite in toata lumea. In unele zone ale Australiai, populatiile de perusi sunt atat de numeroase incat afecteaza grav cultuile de cereale, avand un efect distructiv asupra acestora.
Coloniile de perusi pot ajunge pana la cateva sute, chiar mii, de indivizi. Desi culoarea originara a perusului este verde, in urma domesticirii si a selectiei indelungate, s-au obtinut cele mai variate culori, incepand cu diferite nuante de verde cu sau fara capul galbem, apoi exemplare turcoaz, verzi-galbui, galbene, albastru deschis, albiciosi pana la alb pur, cu ochii rosii. Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus onulatus (papagalul ondulat comun).
Perusul pe care il intalnim astazi in coliviile iubitorilor de pasari a fost creat de ornitologii din marea Britanie. Masculii au narile colorate in albastru, iar femelele le au de culoare pielii. Sunt pasari care se preteaza foarte bine la viata in captivitate, fiind foarte iubite de oameni, datorita coloritului incantator si a temperamentului vesel si afectuos.
Perusii nu sunt recunoscuti pentru abilitatile lor de vorbire si doar o mica parte a lor pot vorbi. Trebuie retinut ca doar masculii pot sa isi dezvolte aceasta capacitate, dar este destul de greu de inteles ce spun. Cu mare rabdare si partea omului, micul perus poate reusi sa imite cateva cuvinte sau cantecul altor apsari cu care convietuieste. Cuvantul cheie pentru acest lucru este repetitia.
Perusii sunt pasari mici si curate, foarte usor de intretinut, care au nevoie de multa afectiune din partea stapanului.
In țara lor nativa, Australia, perusii au toți culoarea verde, cu linii ondulate negre pe aripi. Crescatorii de perusi au obținut pasari de alte culori incurajand imperecherea unei combinații potrivite de perusi. Este un comportament normal al crescatorilor sa diversifice culorile, acelasi lucru il putem observa la caini, pisici, cai. Perusul englezesc este crescut doar pentru spectacole. Este un perus mult mai mare, avand un cap mai mare decat perusul american. Ei nu fac parte din clasificari stiințifice diferite, ci se face aceasta diferențiere doar in industria animalelor de companie. Mutația culorilor si modelelor intervine in mod natural. Oricum, crescatorii de perusi pot inmulți doar pentru anumite trasaturi si au inceput sa obțina diferite mutații ale culorilor incepand cu anii 1870.
Genul perusului poate fi usor stabilit, mai ales cand este matur. Masculii au zona de deasupra ciocului carnoasa si de culoare albastru, in timp ce femelele au aceasta zona de culoare bronz sau maro. Culorile devin mai inchise atunci cand intra in perioada de imperechere. Ca pui, atat masculii cat si femelele de perus au nasul de culoare violet deschis. Totusi, poate fi determinat genul la puii de perusi observandu-le culoarea narilor: la masculul perus sunt roz, iar la femela perus sunt albe.
E usor sa determini varsta unui perus. Inainte de 5-6 luni, au o dunga in josul porțiunii carnoase de deasupra ciocului. Irisul perusilor este negru la o varsta mica si se schimba in gri atunci cand ajunge la o varsta matura. Ciocul unui pui de perus este negru, schimbandu-si culoarea la cateva saptamani de viața. Ajung la maturitate sexuala in jurul varstei de 3-4 luni.
Fiind pasari foarte vioaie si active, perusii au nevoie de o colivie cat mai spatioasa. In colivie, trebuie sa existe cat mai mult suporturi, pe care sa se poata catara si odihni. Colivia trebuie sa aiba minimum 35 cm pe lungime, 20 cm latime si cel putin 40 cm inaltime. Orice dimensiune mai mica va fi in defavoarea locatarului.
Fiind mai amatori de bai, este bine sa sa introduca in colivia perusilor o tavita de 4-5 cm adancime, plina cu apa proaspata, dar nu prea rece. In felul acesta, pasarile isi satisfac periodic nevoia de imbiare si isi pot ciuguli si arana penajul care se mai murdareste, chiar daca sta intr-o colivie. Colivia trebuie curatata periodic de macarea care cade pe podea, aceasta putand adaposti foarte multe bacterii. Din acest motiv, este bine ca podeaua coliviei sa fie acoperita de un grilaj metalica, pentru ca perusul sa nu aiba acces la resturile de hrana alterate, care i-ar putea afecta sanatatea. Daca este posibil, spalati podeaua coliviei la 2-3 zile (sau chiar mai des), iar o data pe luna trebuie sa dezinfectati intreaga colivie cu un agent de inalbire baza pe clor (nu uitati insa sa clatiti extrem de bine inainte de a pune pasarea la loc).
Un perus are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn, devenind agitat daca nu doarme suficient. Pentru a o ajuta sa doarma, este bine sa ii acoperiti colivia, astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineta, deoarce chiar si cea mai mica raza de lumina o poate trezi. Unii perusi au „frica” de nopate, si se manifesta zburad haotic prin colivie si tipand atunci cand este intuneric. Daca pasarea dumneavoastra sufera de aceasta „frica”, dezveliti colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana cand se linisteste.
Hranirea perusilor
In salbaticie, perusii se hranesc cu semnite si parti verzi ale diferitelr plante, dar si cu o cantitate insemnata de proteine animale, provenind din nevertrebate. In captivitate, regimul trebuie sa fie unul bazat tot pe seminte, in special de mei si ovaz, iar ca harna verde sunt recomandate: foile de salata, lucerna, iarba proaspata sau muguri. Sunt, de asemenea, indicate si legumele rase, amestecate cu putine tarate de grau si drojdie de bere. Lipsa verdeturilor poate fi suplinita cu succes cu seminte de mei, orz si ovaz.