Persoanele care sunt imobilizate într-un scaun cu rotile merită condiţii pentru a se putea descurca singure în cât mai multe situaţii.
Lucruri banale pentru noi, cumpărături, dus copiii la şcoală, intrarea într-o clădire, pentru ei reprezintă adevărate provocări, iar dacă nu există condiţii pentru ei, acestea devin imposibile.
Imaginile prezintă o invenţie genială pentru ca aceste persoane să poată urca scările, o barieră pe care ei nu pot trece singuri.
Rampele pentru scaune cu rotile sunt planuri inclinate ce țin loc de trepte pentru trecerile de nivel. Acestea dau utilizatorilor de scaune cu rotile și celor cu dificultăți de mers posibilitatea de a trece mai ușor de diferențele de nivel.
Rampele pot fi permanente, semipermanente și portabile.
Rampele permanente trebuie fixate Rampele permanente trebuie fixate cu ciment sau suruburi de sol.
Rampele semipermanente sunt amplasate pe un postamentul de ciment sau pamant si sunt folosite pe termen scurt.
Rampele mobile sunt fabricate de obicei din aluminiu si se pot plia pentru a putea fi transportate cu usurinta.
Deși standardele pentru asemenea rampe pot fi diferite, acestea trebuie avute in vedere în proiectarea acestora pentru a evita realizarea unor rampe periculoase, dificil de utilizat de către cei care au nevoie de ele.
La o simplă apăsare de buton, scările devin o rampă pe care o vor putea urca fără probleme.
In lume, peste 65 de milioane de oameni sunt imobilizati in scaunul cu rotile. Cam 1% din populatia planetei. Sunt persoane cu nevoi speciale, care, la noi, sunt aprope total ignorate de stat, in cazul in care nu sunt umilite de-a dreptul.
Autoritatile n-au nici macar o evidenta clara a celor care nu pot sa mearga – sunt cateva zeci de mii sau poate chiar 200.000.
Desi legea spune clar ca trebuie sa li se asigure cai de acces in toate institutiile publice, prea putini s-au preocupat de asta.
La Iasi, de exemplu, rampele de acces fie lipsesc, fie sunt facute in bataie de joc si sunt de nefolosit. In ultimii doi ani, in toata tara au fost date doar cinci amenzi pentru lipsa rampelor.
Rampele umilintei la institutiile publice
Ciprian Vizitiu are 31 de ani. Acum 11 ani, un accident la locul de munca l-a tintuit in scaunul cu rotile pentru toata viata.
Lucra atunci la o firma de telecomunicatii si a cazut de pe un stalp pe care monta cabluri.
Fiecare zi pentru el este un chin. Institutiile publice in care ar trebui sa aiba acces toata lumea nu sunt dotate corespunzator cu rampe de acces. De exemplu, ar vrea sa mearga la Ateneul Tatarasi, insa intrarea in cladire e aproape imposibila.
