Radio Simplu

Legenda Vulcanilor Noroioși

Dacă vrei să faci o plimbare în județul Buzău, îți recomandăm să nu treci cu vederea Vulcanii Noroioși. De ce? Pentru că sunt unici în Europa!

Sub soarele cald al oricărei zile senine, între pâclele de lângă Berca lenevesc poienile cu plete ierboase şi umbrele franjurate ale norilor poznaşi. În tot acest timp, dealurile se prefac liniştite, dând vina pe vântul vecin pentru că tulbură frumoasa nemişcare a naturii. Dar ele, ghiduşe, ascund în pântecele adânci foieli şi gâlgâituri din cele mai misterioase, răzbind la suprafaţă doar prin gurile deschise ale Pâclelor Mari şi Mici.

De la Buzău spre comuna Berca, şoseaua se întinde cu băgare de seamă printre sate şi dealuri, hotărâtă să prindă repede aerul munţilor din curbura carpatină.

Printre indicatoarele de localitate s-a înfipt câte unul ce te îndrumă spre Vulcanii Noroioşi; îi observi uşor, asta dacă nu cumva eşti atent mai mult la vocea prea calmă a GPS-ului. În Berca, înainte ca drumul să se joace cu o curbă, trebuie să opreşti, căci Infopoint-ul răsărit pe margine îţi va fi de mare folos în orele ce vor umple desaga ta de vacanţă.

Într-un spaţiu generos, pliante, cărţi şi materiale turistice te îmbie să alegi din ofertele regiunii buzoiene, mai bogate decât ai crede. Şi tot aici, tânărul angajat să îndrume curiozitatea călătoare îţi va recomanda şi să ţii drumul din dreapta la ultima răscruce din calea ta, pentru Pâclele Mici, apoi să te întorci pentru Pâclele Mari, unde şoseaua asfaltată te duce mai departe spre stânga.

Cea mai mare concentraţie de vulcani noroioşi (400) se găseşte în Azerbaijan şi în zona Mării Caspice, iar cel mai mare vulcan noroios se numeşte Lusi şi a erupt prima dată în 2006 în estul Insulei Java din Indonezia (în perioada de vârf a erupţiei, 180.000 m³ de noroi erau azvârliţi zilnic din crater, aşa încât au fost acoperite sate, şcoli şi ferme locale pe o rază ce a atins 7 km²). S-a apreciat că enorma sursă de noroi va avea putere pentru încă 26 de ani de activitate vulcanică. În alte 40 de zone terestre şi 20 de zone aflate în mări şi oceane, astfel de pâcle active atrag constant atenţia cercetătorilor. În 2009, în fotografiile pe care NASA le-a realizat cu ajutorul robotului spaţial 2001 Mars Odyssey, specialiştii au identificat pe Marte formaţiuni foarte asemănătoare vulcanilor noroioşi pământeni.

Se înţelege că toate aceste informaţii generale nu le afli vizitând Pâclele Mici, dar vei descoperi alte lucruri mult mai interesante dacă ai răbdare să te plimbi printre conurile, şuvoaiele şi ravenele buzoiene. Fiindcă aceşti vulcani noroioşi formează un peisaj dinamic, poţi sta chiar ore în şir pentru a le urmări ţâşniturile, bolboroselile, bulele şi torentele molatice. De la mii de kilometri sub pământ, gazele naturale îşi caută drum spre suprafaţă, sub o presiune crescândă; în partea finală a drumului lor, ele antrenează ape freatice, marne (calcarele argiloase) dizolvate şi argilă, aruncându-le în afară sub formă de noroi lichid.

Când cobori de la Pâclele Mici, gata impresionat de platoul cu vulcani noroioşi, priveşte cu atenţie spre dealurile îndepărtate, ce se desfăşoară în faţa ta. O movilă pleşuvă şi galbenă se iveşte printre cele înverzite de alături: acolo sunt Pâclele Mari, din zona comunei Scorţoasa. Ajungi cu maşina la ele în câteva minute şi parchezi la câţiva zeci de metri de un hotel şi la câţiva metri de platoul vulcanilor noroioşi. Aici nu se plăteşte odihna maşinii, ci biletul de intrare în rezervaţie – la un preţ, ce-i drept, derizoriu. O pancartă mare cu note explicative, harta rezervaţiei, curăţenia, chioşcul cu suvenire şi amabilitatea cu care ţi se răspunde la întrebări te determină să te simţi un turist respectat. Poţi răsfoi cărţile despre pâclele buzoiene, aflând astfel şi despre cele două plante halofile (care cresc în mediu sărat), Nitraria Schoberi şi Obione Verrucifera, ce au adăugat valoare biologică spaţiului ocupat de aceste formaţiuni geologice speciale.

Pâclele Mari, deşi nu te mai surprind prin spectaculos, te farmecă: conurile vulcanice sunt înalte, pâraiele de noroi rece strălucesc în soare, culmile numeroase par topite şi prelinse ca ceara. Urmărind artezienele de nămol şi de gâlgâiturile necontenite, turiştii numeroşi fotografiază întruna, fiindcă ştiu că mâine vulcanii noroioşi vor fi puţin mai diferiţi decât ieri şi azi.

La finalul experienţei la Pâclele Mari şi Mici, o înflăcărare crescândă stă să răbufnească din adâncul pieptului, trecând prin toate imaginile memorate cu plăcere de turist; în cele din urmă, cuvinte de preţuire se vor rosti cu voce hotărâtă, captivând orice audienţă.

Cam în acelaşi fel, bolboroselile vulcanilor noroioşi miniaturali se prefac în stropi şi se preling pe pământ, ornând Pâclele Mari şi Mici şi convingând călătorul că a meritat să descopere o parte frumoasă din România turistică.

Din păcate, prea puțini oameni sunt intersați de istoria lor, însă aceștia au o legendă interesantă.

Să pornim pe urmele Vulcanilor Noroioși… Ei se găsesc la aproximativ 30 de km de Buzău, iar drumul este bun. În călătoria ta, te poți bucura și de peisajul care apare în drumul tău spre obiectivul final, așa că stai cu ochii pe geam!

Ce sunt Vulcanii Noroioși?

Aceștia sunt movile, sub formă de con, care s-au format prin erupția gazelor naturale venite de la adâncimi de peste 3000 de metri. În asociere cu pânză freatica și cu stratul de pământ argilos, gazul transformă erupțiile în adevărate băi de nămol pentru peste 25 de hectare de dealuri.

Peisajul este unic, iar la marginea acestei întinderi noroioase cresc doi arbuști interesanți și rari, declarați monumente naturale. Acești arbuști sunt protejați de cătină țepoasă.

Și dacă spuneam că Vulcanii Noroioși au o legendă, iată care este aceasta!
Aceste formațiuni vulcanice se găsesc în zona Buzăului de mii de ani, însă li s-a acordat o atenție mai mare începând cu anul 1867, când au fost descoperiți de un francez ce căuta petrol. Grigore Ștefănescu, Grigore Cobalcescu sau Mircea Peaha au scris despre aceștia că vulcanii sunt cazanele cu smoală clocotită ale Necuratului.

Din anul 1924, Vulcanii Noroioși au fost declarați rezervație naturală și reprezintă un obiectiv turistic pentru foarte mulți europeni, nu doar pentru români.

Legenda spune că în urmă cu 400 de ani, pe tărâmul unde se află acum vulcanii noroioși trăia Doamnă Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul. Această locuia aici, după moartea soțului sau, împreună cu cei patru copii ai săi, trei fețe și un băiat.

Urgia s-a abătut însă asupra lor din momentul în care pe aceste meleaguri a năvălit Balaurul blestemat care le pârjolea toată agoniseala.

Oamenii locului au venit și la Doamnă Neaga pentru a se plânge de năpasta care a venit pe capul lor. Ea, femeie singură, nu avea cum să-i ajute așa încât a apelat la fiul său, Arbanasul și împreună au învins balaurul, dar în urmă au rămas acești Vulcani Noroioși.

Din loc în loc, apăr mici ochiuri de nămol din care țâșnesc bule de argilă și despre care se spune că ar fi rănile Balaurului, iar ținutul acela cenușiu și crăpat ar fi spinarea Fiarei.

Tu ai vizitat Vulcanii Noroioși?