Radio Simplu

Cum au evadat 4 prizonieri de la Auschwitz – au ieșit cu mașina pe poarta principală

Această evadare eroică și plină de curaj a reprezentat catalizatorul infamelor tatuaje din închisorile de la Auschwitz.

Cele mai multe evadări din lagărele de concentrare de la Auschwitz au avut loc din locurile în care se muncea în afara lagărelor unde securitatea era mai scăzută și nu existau garduri cu sârmă ghimpată care să țină prizonierii în interior. Dacă un prizonier era prins încercând să evadeze, el urma să fie executat pe loc. Dacă el reușea totuși, 10 alți prizonieri erau executați în locul. În orice caz, părea că nu există niciun mod de a scăpa din Auschwitz fără să existe daune.

 

Asta cu excepția cazului lui Kazimierz Piechowski și Eugeniusz Bendera care au reușit să se elibereze din lagărul în care erau ținuți prizonieri prin cea mai spectaculoasă evadare care a avut loc vreodată.

 

În timpul încarcerării, Piechowski lucra într-o cameră de stocare în care erau ținute uniformele gărzilor, în timp ce Bendera lucra ca și mecanic în garajul în care mașinile comandantului erau depozitate.

 

Într-o zi, Bendera a venit la Piechowski cu vestea că urma să fie în următorul grup de execuție.

„Când m-am gândit că îl vor pune pe Gienek (Bendera) lângă peretele morții și îl vor împușca, a trebuit să mă gândesc la ceva.”, își aduce aminte Piechowski, mulți ani mai târziu în cadrul unui interviu al ziarului „The Guardian”.

 

Zidul morții se afla între barăcile 10 și 11 unde prizonierii erau aliniați și împușcați în ceafă. Chiar dacă Piechowski nu se gândise niciodată la o evadare, acum ea devenise o prioritate. Din fericire pentru ei, ambele slujbe pe care le aveau le-au permis să aibă inspirația uimitoare de a evada spectaculos din Auschwitz.

 

Lucrând în garaj, Bendera avea acces la mașini, în timp ce magazia îi oferea lui Piechowski acces la uniforme. Împreună, ei au creat un plan în care trebuiau să fure una dintre mașini îmbrăcați în soldați germani și mai apoi să plece din lagăr neobservați.

 

Totuși, planul lor a avut câteva greșeli. În primul rând, dacă orice prizonier era prins încercând să evadeze, 10 dintre prizonierii care lucrau în același domeniu ar fi omorâți imediat. Fiindu-le frică de repercusiuni, Piechowski și Bendera au apelat la alți doi prizonieri pentru a lua parte la plan, Stanislaw Jaster și Jozef Lempart. Cei patru astfel au creat un grup de muncă pentru a fi doar ei membri ai aceluia.

 

Planul, în sfârșit era gata și echipa era foarte încrezătoare că va funcționa deoarece era viața lui Bendera în joc.

Sâmbătă, 20 iunie 1942, cei 4 bărbați s-au întâlnit în baraca aproape finalizată și au fost gata pentru evadarea lor din Auschwitz. De acolo, ei au luat un coș de gunoi plin de deșeuri menajere și l-au mutat la una dintre intrările în lagăr.

 

Acolo, Piechowski i-a spus gărzii că este acolo pentru a colecta deșeurile, bazându-se doar pe faptul că el nu va verifica registratura. Pentru prima dată în acea zi, norocul a fost de partea lor și au reușit să meargă de la poartă către zona depozitară.

 

„Nu m-am gândit la nimic.”, a spus Piechowski. „Doar încercam să trec de ultima examinare. Din acel moment, nu numai că aveam nevoie de curaj, dar și de inteligență.” Dar aici planul a devenit destul de anevoios.

 

Odată ajunși în zona de depozitare, Piechowski, Lempart și Jaster s-au cățărat prin niște mici uși către camera de depozitare de la etajul al doilea unde uniformele ofițerilor erau ținute, în timp ce Bendera a pătruns în garaj cu o cheie duplicată și a furat una dintre mașinile comandantului.

 

Din fericire pentru ei, mașina comandantului se întâmpla să fie cea mai rapidă mașină de la Auschwitz.

„Trebuia să fie rapidă deoarece trebuia să ajungem la Berlin în câteva ore.”, a spus Piechowski. „Am luat-o pentru că dacă urma să fim urmăriți, trebuia să scăpăm.”

 

Îmbrăcați în uniformele furate, cei 4 bărbați au condus spre poarta principală. Ei au trecut pe lângă gărzile reale și chiar le-au salutat strigând „Heil Hitler” și temându-se în același timp pentru viața lor.

 

„Totuși, mai exista o problemă: nu știam dacă atunci când vom ajunge la ultima barieră vom avea nevoie de un permis de trecere.” a spus Piechowski. „Doar am stabili că eu voi juca rolul unui ofițer SS în speranța că gărzile mă vor crede.” Dar ei nu m-au crezut la început.

 

„Conduceam spre ultima barieră, dar ea era coborâtă… mai avem 80 de metri și ea încă este coborâtă… 60 de metri și la fel. M-am uitat la prietenul meu (Bendera) care era transpirat tot și alb la față. 20 de metri și bariera tot era coborâtă…”

 

Ceea ce a urmat apoi a făcut istorie în Auschwitz.

„Acela a fost cel mai dramatic moment.” a spus Piechowski. „Am început să țip.” Și toate gărzile s-au conformat. Piechowski își aduce aminte ceea ce a urmat după ce ei au evadat.

 

„Când comandamentul a auzit în Berlin că 4 prizonieri au evadat, s-a pus următoarea întrebare: Cum au putut ei să evadeze cu propria mea mașină, cu uniformele și cu muniția noastră? Ei nu au putut să creadă că oamenii despre care credeau că nu gândesc i-au păcălit astfel.”

 

Prizonierii au mers pe drumuri lăturalnice timp de ore întregi, mergând spre orașul Wadowice. Ei au lăsat mașina în urmă și au continuat să meargă pe jos. Lempart a ajuns în grija unui preot, în timp ce Jaster s-a întors în Varșovia. Piechowski și Bendera au ajuns în Ucraina înainte ca Piechowski să se întoarcă în Polonia și să continue să se lupte cu naziștii.

 

Din cauza evadării lor s-a implementat un sistem de numărare, marcând fiecare prizonier cu un tatuaj permanent. Dela evadarea lui, Piechowski a scris două cărți despre experiențele lui la Auschwitz și despre evadare. Și-a dedicat viața asigurându-se că amintirile groaznice din lagăre vor supraviețui.

loading...

Add comment

Follow us

Don't be shy, get in touch. We love meeting interesting people and making new friends.

%d bloggers like this: